Cornuri fluturasi, cu scortisoara

Aceste cornuri moi, cu unt si scortisoara, numai bune de servit la micul dejun, le-am descoperit in cartea "The Great Scandinavian Baking Book", sub denumirea Cinnamon Ears. Ce m-a atras la ele a fost, binenteles, aspectul neobisnuit.
Odata ce am citit reteta, m-am simtit putin cam fleata, gandindu-ma cat de impresionata am fost la ultima reteta cu aluat dospit. :)) Era prima oara cand auzisem de aluat cu drojdie, tinut la frigider; contrazicea tot ce stiam eu despre aluaturi dospite, spalata pe creier fiind de spaimele mamei atunci cand pregatea cozonaci: "Nu te mai fatai pe usi ca intra curentul si mi se lasa cozonacii!", "Nu mai ridica prosopul", "Nu mai deschide usa!", etc, etc.
Si uite cum m-am gasit din nou in situatia de a baga aluatul la frigider, de a-l vedea cum cresteeeee chiar acolo, la maxim 5 grade, apoi cum creste din nou dupa ce am format cornurile si in final, in cuptor, la caldurica. E clar, cat traiesti inveti!

Tort de clatite, cu frisca, ciocolata si lichior de migdale

Vizita finilor a adus cu ea o ocazie numai buna pentru a incerca un desert special, in ton cu cei destinati sa il serveasca. :)
Asa cum ma asteptam, desi usor de pregatit, nu este un tort rapid, necesita parcurgerea catorva pasi laboriosi, care insa nu trebuie sa descurajeze. Acest tort imbie cu promisiunea gustului clasic al clatitelor cu ciocolata, si, in plus, provoaca simturile cu a sa sofisticata aroma de migdale.

Clatite moi, din aluat cu frisca

Cele mai moi clatite din cate am mancat! In plus, aluatul se obtine foarte repede, clatitele se coc foarte repede, si asftel, nu trebuie sa iti petreci jumatate de zi in picioare, in fata aragazului. Datorita acestei retete, am eliminat singurul lucru care m-a oprit pana acum sa pregatesc clatite atat de des pe cat ne-am fi dorit.

Clatite pufoase

Clatite la micul dejun, rasfat si distractie ... lucrurile pe care am vrut sa le fac din momentul in care m-am inchipuit avand copii :)

Ecler cu vanilie

Saptamana aceasta se pare ca am dedicat-o cel mai mult choux-urilor, iar astazi le-am pregatit sub forma de eclere, dupa o variatie a retetei aceea minunate de Choux cu biscuit.
De data aceasta le-am umplut si cu budinca de vanilie si sunt excelente.

Prajitura "Noapte si zi"

Nu aveam in plan sa fac prajituri, ci niste piscoturi, chiar pusesem ouale sa ajunga la temperatura camerei, cand m-am gandit ca mai am o cutie de lapte condensat, asemeni celui folosit pentru Prajitura cu nuca si crema de lapte condensat. Desi citisem ca laptele condensat neindulcit si avand continut mic de grasime nu este potrivit pentru a face dulce de leche, am zis sa mai incerc inca o data, de data asta folosind metoda rapida, prin incalzire la cuptorul cu microunde.
Binenteles, nu a mers, dar m-am ales cu lapte condensat fiert si a trebuit sa il includ in ceva. Primul lucru care mi-a venit in minte a fost o crema de lapte si a fost o alegere foarte buna, obtinand o crema foarte buna, surprinzator de asemanatoare la gust cu o crema mascarpone.
Cum aveam deja ouale pregatite, am zis sa pun de o rulada, dintr-un aluat care ma intriga foarte tare, numai din oua, zahar si cacao. Pana la urma, nu am aproximat bine cantitatile pentru tava folosita, si aluatul a iesit mai gros; nu a fost sa fie rulada, dar a iesit o prajitura grozava. Deoarece nu stiam cum sa-i spun, Alex a decis sa isi puna creativitatea la munca si i-a spus "Noapte si zi" ... fetita mea desteapta!
Numele a fost potrivit, prajitura nu a rezistat decat ... o noapte si o zi, iar asta numai pentru ca, afland ca vom avea vizitatori, am tras de noi sa le pastram si lor :D

Choux-uri cu biscuit

O combinatie reusita: choux-uri pufoase sub o paturica de biscuit crocant, atat de gustoase si dulci incat nu au nevoie de crema.
Din pacate, am uitat sa setez timer-ul la cuptor  si le-am cam ars, dar tot au iesit bune. Data viitoare vor fi perfecte! :)

Triunghiuri cu biscuiti si mascarpone / Casuta babei Yaga

Cum am ajuns eu pe un blog in poloneza nu mai stiu, probabil tzup-tzup dintr-una in alta; cert e ca poza m-a atras iremediabil si, multumesc sfantului internet pentru Google Translate, am obtinut astfel reteta in engleza. Nu mi-a trebuit mult pana sa incerc acest dulce simpatic, mai ales ca mascarponele ramas prin frigider de la Revelion se cerea rapid valorificat.
"Casuta babei Yaga" se pare ca este un desert cu origini in tarile slave, baba Yaga fiind un fel de Baba Cloanta, intalnita in special in povestile rusesti, care insa nu zboara pe matura, ci pe un ... mojar cu pistil urias, rapeste copii si traieste intr-o casa din lemn sprijinita pe niste picioare mari de gaina. Putin cam inspaimantator personaj, dar departe de a caracteriza si desertul pe care-l inspira.
Casuta babei Yaga este o prajiturica simpla si rapida, cu biscuite moale, crema fina de branza si glazurata cu cacao. Eu am asezonat-o si cu niste stafide bine inmuiate in rom, ca sa ne incalzeasca putin in aceste prime zile adevarate de iarna.
Reteta originala pe Traces of Sweet Muffins.

Potcoava cu mascarpone si crema de caise deshidratate

De data asta inserez poza inaintea povestii, are o poveste mai lunga si nu vreau sa cresc suspansul cu fiecare rand.

Reteta asta mi-a dat tare mari batai de cap. Am vazut-o, am placut-o, am bagat-o la cutiuta ... cam asa se intampla cu majoritatea retetelor gasite pe net , pe care ma decid sa le incerc.
Din pacate, in weekend, copiii au decis ca este momentul sa upgradam browserul, asa ca prin acest pas, am pierdut toate sutele (nu, nu, nu cred ca exagerez) de bookmarkuri la retete, stocate in memoria calculatorului. Pana la urma, vazandu-mi disperarea, au fost recuperate de geniul sclipitor al casei, asa ca acum am un fisier text cu o gramada de linkuri alandala, de nu stiu de unde sa incep.
Cum detalii despre reteta aveam destule in minte, am google-uit-o (frumos cuvant, nu?) si, pe la pagina 3 de raspunsuri sugerate, am gasit-o: (Annie's Eats)! Bucurie mare pe mine ... aveam caisele cumparate inca de cand am vazut-o prima oara, asa ca azi m-am pus pe treaba.
Cum a iesit Alex pe usa si a plecat la gradi, am framantat aluatul si l-am lasat la crescut, cu maaaari dubii daca va creste, procesul de framantare descris in reteta originala sunandu-mi tare dubios. Apoi trebuia sa il las 3-4 ore la crescut; l-am lasat numai 3 jumatate, deja dupa a treia ora nu mai misca deloc si nici gand sa fii crescut cum stiam eu ca trebuie. In fine, am continuat, l-am intins si l-am bagat la frigider. Da, da, la frigider ... alta ciudatenie, unde trebuia sa stea alte 4 ore!!!
Deja ma vedeam cum il arunc la gunoi, dar am zis sa nu-mi pierd increderea. Totusi, l-am lasat numai o ora la frigider, era deja indeajuns de tare sa poata fi manipulat. L-am uns cu cele doua creme, dintre care cea de caise a scapat la mustata de a fi carbonizata, in timp ce eu eram pe net. Citeam... din nou ... reteta originala, sa ma asigur ca nu am luat-o complet razna si ca, desi mie imi pareau pasii de preparare total alandala, ei chiar au fost respectati corect.
Pana la urma am bagat totul la cuptor, rugandu-ma sa nu ajung totusi sa arunc atata munca si timp la gunoi. Dupa ce a trecut timpul necesar coacerii si deja in casa mirosea foarte imbietor, m-am dus sa vad rezultatul.
Uimitor, arata bine! L-am luat la pozat, l-am intors pe toate partile, niciun unghi nu imi placea, nu puteam folosi nicio poza. Hai sa-l tai, zic, in sectiune ar trebui sa arate bine si  ... Ta-daa! Arata foarte bine, asa ca ma pun iar pe facut poze! Il intorc din nou pe toate partile, mai de sus, mai de jos, mai din fata, mai dintr-o parte, iar imi promit sa caut si sa citesc niste carti de fotografie, sa nu ma mai chinui si tot nemultumita sa fiu, dar, macar intre timp molfaiam fericita la cotorul produsului meu buclucas, care trebuie sa spun ca m-a dat pe spate.
Nu a crescut el cum ma asteptam, precum printul din poveste, intr-o ora cat altii in sapte (al meu a crescut in aproape 4 ore cat altii intr-una, na!), dar a iesit pufoooos, buuuuun si cu arome puternice de unt, vanilie, rom si caise.
Operatiunea asta cu folosirea caiselor deshidratate pe post de crema o voi repeta cu siguranta, rezultatul este super bun; e un fel de gem, dar mai batos, mai plin de textura si cu siguranta mult mai aromat decat daca as fi folosit gem sau compot.
In concluzie, nu mi-a iesit mie cozonacelul frumos precum cel original, dar de bun e bun, bunut! Cine se aventureaza sa incerce sa-mi spuna si sa-mi arate si mie rezultatul, va rog! ... Asta pana il refac si eu, ca tare mai e bun!

Biscuiti cu alune sau arahide

A inceput si Alexandra gradinita. Fericire mare pe toata lumea, pe ea ca se intoarce la gradi unde e precum pestele in apa si pe mine ca apuc sa ma mai ocup de una de alta, fara a fi nevoita sa intervin intre cei doi piticuti certareti. Singurul dezavantajat de schimbare e Matei, care s-a trezit dintr-o data fara partenera de joaca.
Ca sa fie toata lumea fericita, pe Matei l-am luat partener la format bilute, pentru Alex cand vine de la gradi. Biscuitii au iesit buni de tot, Matei si-a umplut falcutele cu ei inca de cand erau calzi ... acum astept reactia Alexandrei. Sunt sigura ca va incantata; daca e sa aleaga intre nuci, alune, arahide, migdale si seminte, mereu alege alunele, iar acesti biscuiti sunt plini de asa ceva.

Chec cu mascarpone

Cu acest chec am inteles de ce in engleza sunt numite "prajituri" si dulciurile fara crema: se topeste in gura, ceea ce nici nu e de mirare, avand o gramada de unt si mascarpone. Nu te poti opri din mancat si te face sa iti doresti ca senzatia pe care o simti sa nu se opreasca niciodata. In mod clar nu este pentru cei aflati la dieta dupa sarbatori. :( Mda, bine, am mancat un colt, imi ajunge (nooot!), restul il las pentru pitici si taticul lor.
Reteta este luata de pe Joy of Baking, unul din site-urile mele preferate de "baking", apoi putin modificata.

Tarta cu banane, crema pasticcera si frisca

"Banana cream pie" este o tarta foarte cremoasa, cu aluat sfaramicios, crema pasticcera de banane, bucatele de banane, acoperita cu o paturica de frisca pufoasa ... un desert delicios, pe placul tuturor, chiar si al celor ce nu consuma cu prea multa placere bananele proaspete (asa cum sunt eu).

Patratele cu dulce de leche sau Prajitura Twix (Millionaire's shortbread)

Am dat peste o prajitura absolut bestiala, formata dintr-un strat de biscuite sfaramicios, unul de caramel si un al treilea de ciocolata. Suna bine, nu? Daaaa! Pornind de la o astfel de suprapunere, te-ai astepta sa dai peste un dulce lesinator, dar combinatia este atat de inspirata incat nu te bucuri decat de arome placute si texturi ingenios alaturate, pe care ma bucur tare mult ca le-am incercat.
Nu degeaba aceasta prajitura, numita la origini Millionaire's shortbread (probabil pentru ca are un gust "de milioane"), este unul dintre deserturile foarte populare in Marea Britanie, gustul ei semanand foarte mult cu cel al batoanelor Twix.

Dulche de leche din lapte concentrat

Daca traduci 'dulce de leche" mot-a-mot obtii savuroasa expresie "dulceata din lapte"; francezii o numesc "confiture de lait", acesta fiind si felul in care am auzit eu prima oara despre acest dulce, intr-o reclama TV de pe un post frantuzesc, facandu-ma sa ma intreb cum or face francezii astia smecheri dulceata din lapte si ... sa fie oare caimac? Eee, ganduri de copil flet si pofticios.
Mi-a luat vreo 20 de ani sa ma dumiresc asupra acestui preparat, de cand a aparut si la noi pe piata laptele concentrat, pe care inainte nu il stiam decat din filme. Cea mai simpla metoda de a obtine Dulce de leche din lapte condensat indulcit este sa il fieeeeeerbi muuult si bine. Simplu, nu? :)

Chec simplu

De mica am auzit de cartea de bucate a Sandei Marin, cred ca si mama are un exemplar, pastrat cu grija intr-o coperta albastra de caiet scolar. Zilele trecute am auzit ca a fost reeditata si, desi aveam varianta scanata, am hotarat sa o achizitionez. Si daca tot am cumparat-o, am si citit-o :); nu pe toata, normal, doar sectiunea de dulciuri :D.

Am fost tare surprinsa sa observ ca toate revistele si blogurile culinare se bazeaza in mare proportie pe retetele din aceasta carte. Am gasit in ea toate retetele clasice de pandispan, savarine, checuri, dar si preparate internationale, de care eu am auzit abia de curand, odata ce a inceput sa ma intereseze subiectul (macaroon, guguluf, madeline). Ca sa imi intelegeti mai bine mirarea, trebuie sa mentionez un aspect: cartea Sandei Marin a fost prima oara editata in anul 1936. 

 

Prima retete incercata din cartea ilustrei doamne este cea a checului simplu ... facil de preparat si foarte rapid consumat. Este pufos si aromat, acoperit de o crusta subtire, usor crocanta, atat de buna incat te face sa iti doresti sa te bucuri de ea la fiecare imbucatura, nu numai la cele din partea superioara a feliei. Un adevarat clasic!

Tarta tinta, cu branza si mac

In noaptea de Anul Nou am mancat pentru prima oara o prajitura ce avea mac in aluat si am fost cucerita complet de cat de bine se potrivea textura crocanta a macului in dulceata prajiturii. Prin urmare, curioasa cum sunt, am hotarat sa ma familiarizez mai bine cu acest ingredient.

Dupa cozonacul cu mac si nuca de ieri, astazi am incercat o alta reteta cu mac, luata tot din revista minune din 2002 (Burda Special – Torturi si Prajituri). Din pacate, de data aceasta, reteta nu a fost bine scrisa (asa cum laudam eu aparitiile editoriale culinare din anii de mult trecuti), cantitatile ingredientelor pentru aluat nu au fost de ajuns, apoi metoda de coacere nu a fost aleasa bine, prepararea umpluturii de branza nu a fost decrisa corect ... detalii mici, care pot transforma o reteta promitatoare intr-un complet dezastru. O parte din aceste neajunsuri le-am vazut din timp si le-am corectat, altele doar le-am intuit, dar nu le-am aplicat. Totusi, aveti incredere, reteta transcrisa mai jos este corectata si are reusita garantata! Si daca este cineva care se incumeta sa o pregateasca ;), il rog (a se observa folosirea genului masculin :p) sa-mi trimita un comentariu, sa se stie ca nu degeaba garantez cu atata convingere.

Cozonac impletit, cu mac si nuca

Reteta am gasit-o in revista Burda Special, editata in 2002 (pe vremea cand retetele din reviste chiar erau realizate, nu compuse), descoperita de mama printr-un colt uitat de biblioteca. Am dorit sa o pregatesc de Craciun, dar cum am primit multi cozonaci de la gospodinele cu experienta ale familiei, am lasat-o pe mai tarziu, adica de Sf. Ion. Sincer, nu m-a deranjat amanarea, deoarece cand vine vorba de preparate cu drojdie, ma apuca mereu o oarecare frica de nereusita, indusa, probabil, de obsesia mamei ca nu ii vor iesi cum trebuie cozonacii; in fiecare an, de Craciun si Paste, in ziua pregatirii, pana in momentul primei degustari, eventual si cu o zi inainte, mama, apoi si soacra, mi-au impartasit temeri legate de necrescutul cozonacilor, de probabilitatea de a iesi aluatul cleios, prea dulce sau prea nearomat ... sau ... sau ... sau...

Cu aceasta reteta am pregatit cozonac pentru a doua oara si, din fericire, din nou, frica de a nu obtine un cozonac reusit, a fost rapid inlaturata, pregatirea a mers lin, aluatul l-am framantat tare usor (cu mana), umpluturile au iesit la fix, singurul moment mai tensionat fiind la partea cu impletitul, dar l-am depasit rapid, fiind doar un prag psihologic autoindus, nu unul tehnic.

Sunt sigura ca oricine va incerca acest cozonac va fi la fel de impresionat de gustul bogat, textura pufoasa, aspectul special, si nu in ultimul rand, de usurinta si ingeniozitatea cu care este realizat.

Am fost foarte incantata de aspect, apoi de prezenta umpluturilor bogate in mac si nuca si, desi arata atat de bine incat prima reactie este “Trebuie sa fie tare greu de facut!”, cozonacul acesta este pe atat de impresionant, pe cat este de usor de facut, chiar si de incepatori in ale aluaturilor dospite.

Tort cu nuca si frisca, cu blat in trepte

Tort cu multa nuca, crema fina si blat in trepte, cate una pentru fiecare 10 ani trecuti. :)
Happy birthady ... to me! :p

Tort cu lapte si mousse de ciocolata ... cu lapte

Pentru un an nou tot numai "lapte si miere" ... un tort dulce si fin, cu lapte, ciocolata si pandispan de cacao, pentru a fi pe placul tuturor celor ce ne-au facut placerea de a ne fi alaturi in acest inceput de an, inclusiv a celor doi "dragi" ce au fost prezenti doar cu gandul.

Sunt la a doua pregatire a acestui tort, deci stiam, fara nicio urma de falsa modestie, ca va fi foarte bun. Confirmarile au venit insa mult dupa ora 12, caci dureaza mult sa ajungi la tort daca te chinui sa aprinzi gratarul cu lemne umede sau cu benzina din cancioc, sa te prapadesti de ras urmarind executia in direct a vestitului "dans al pinguinului" si apoi sa urmaresti puzderia de artificii multicolore, cu un pahar de sampanie in mana, alaturi de cei dragi.
Una peste alta, tortul a fost foarte apreciat, indiferent de ora tarzie, abundentei de carnuri si alte preparate culinare servite anterior, si multitudinii de alte dulciuri delicioase (pentru care nu imi asum niciun credit, alte maini pricepute au muncit la prepararea lor) servite in paralel.
Un an nou cu bucurie si surprize frumoase pentru toata lumea! Ma bucur sa va am alaturi, dragii mei!