In acest weekend sarbatorim, in avans, onomastica Alexandrei si, cum avem multi invitati la eveniment, ca sa putem socializa cu toata lumea, am decis sa o serbam doua zile la rand, sambata cu rudele, iar duminica impreuna cu prietenii. Prin urmare era nevoie de doua torturi, lucru la care nu m-am gandit atunci cand am facut cumparaturile, vazandu-ma nevoita sa aleg reteta pentru tortul de sambata in functie de ceea ce aveam prin casa ... resturi :)
Pornind de la sosul caramel ramas de la glazura
tortului cu mere si de la mierea cumparata din comert (inainte de a ne face provizii cu miere "adevarata" de pe Valea Doftanei) am incercat sa fac tortul de fata ... azi-noapte.
Am pornit de la o reteta de prajitura cu miere din cartea "Delicii in bucatarie" editata de Adevarul si, asa cum deja ma temeam judecand dupa ingrediente si modul de preparare prezentat, a iesit un mare fiasco. Maaaare fiasco! Mereu am zis ca daca ingredientele sunt bine alese, o prajitura nu are cum sa iasa prost, dar azi-noapte m-am contrazis singura ... Era atat de cleios blatul si de acru (continea sucul de la o jumatate de lamaie) incat nu am putut inghiti ce am gustat (de obicei nu gust dinainte ce pregatesc, dar de data asta arata asa dubios incat mi-a fost teama sa servesc fara sa gust). In concluzie, blatul l-au mancat cateii, iar de dimineata m-am apucat sa compun un alt blat, aproximand singura ingredientele si schimband modul de preparare.
Din fericire, de data asta a iesit foarte bun si apreciat, in special de tatal meu, mare iubitor de dulciuri cu adevarat dulci.