Turta dulce, in forme decupate

Dupa ce anul trecut am descoperit turtitele glazurate m-am lansat in cautarea unei retete la fel de mutumitoare pentru turta dulce in forme decupate.
Reteta am gasit-o, turta dulce s-a umflat frumos si este numai buna de decorat. Totusi am ales sa renunt la variantele clasice de decoratiuni in rosu si alb, realizate prin adaos de zahar si colorant, pentru cele obtinute prin presare cu diverse forme, iar efectul este la fel de atragator.

Cozonac "Steaua Craciunului"

Cred ca toti cei care avem cont pe Facebook am intalnit zilele acestea, macar o data, imaginea painii cu Nutella, mestesugit compusa astfel incat sa semene cu o stea. Eu am fost de-a dreptul fascinata de idee si tare nerabdatoare sa o incerc, ceea ce am si facut weekendul acesta, pornind de la reteta de cozonac a familiei.
Steluta mea a iesit tare frumoasa, chiar daca are un mic defect si razele nu au iesit perfecte. Secretul este ca odata ce te-ai apucat de rasucit bucatile de aluat sa nu te opresti pana nu termini, altfel risti sa pierzi sirul. La mine nu a fost posibil, la pasul 7 din 16 am fost intrerupta de unul din pitici si mi-am pierdut toata concentrarea, iar steluta si-a pierdut simetria.

Tort "Castel din ciocolata"

V-am spus deja ca sunt topita dupa torturile pentru copii, dar cele ce nu necesita instrumente speciale si pot fi compuse de orice mamica sunt febletea mea. Petrec destul de mult timp pe internet cautand idei si pastrandu-le in calculator, iar acest tort castel chiar nu merita ratat, mai ales cand am bucuria de a fi mamica unui baietel interesat de povesti si castele.
Ideea tortului este geniala si pornind de la ea fiecare poate concepe o gramada de variante, mai mult sau mai putin colorate, dar invariabil dulci. Noi am ramas cu o gramada de bucatele de ciocolata, din care servim zilnic cateva, iar restul planuiesc sa le includ intr-o noua crema sau in niste delicioase fursecuri cu ciocolata. 
Porniti de la un tort patrat (eu am optat pentru Tortul patrat, cu cacao si rom), dati o raita prin magazine si vedeti ce mai puteti folosi pentru decorare, apoi puneti-va imaginatia la treaba! Indiferent de rezultat, cei mici vor fi incantati, iar cei mari impresionati. :)

Tort Diplomat, cu crema din oua si frisca

A fost o vreme cand am desconsiderat total acest tort, pentru mine era acel desert insipid, pe care toate cofetariile il serveau si din care nu ma alegeam cu nicio senzatie speciala. Lucrurile insa s-au schimbat radicat odata ce l-am pregatit in casa, urmand pasii retetei din cartea de bucate a doamnei Jurcovan, la care apelez de fiecare data cand caut un dulce clasic.
Desi in amintirea mea tortul Diplomat era alb cu mici pete de culoare, conferite de diverse fructe aruncate gramada in crema, am avut surpriza sa descopar cum Diplomatul autentic este galbui, culoare ce este cu atat mai intensa cu cat ouale folosite in compozitie sunt provenite de la gaini de tara sau hranite Bio. Si uite asa, am avut ocazia sa imi incant familia, chiar si pe cei mai reticenti membrii (a se citi "mari iubitori ai ciocolatei") cu un Diplomat extrem de aerat si fin.
Dupa experienta degustarii acestui desert, pot declara cu maxima sinceritate aceasta nou descoperita crema ca pe un rasfat al simturilor, ce confera conceptului de tort Diplomat recunoasterea meritata.

Tort cu nuca, in blat si crema

Va prezint un tort incantator, dupa o reteta a unei bune prietene de familie, pe care, copil fiind, l-am adorat. Binenteles, am fost extatica sa descopar reteta in caietul de retete al mamei, sub denumirea simpla "Tort cu nuca, Craita" si apoi sa il refac purtand speranta ca voi obtine acel tort minunat cu blat de nuca, fara faina si crema cu nuca si unt.
Va promit un tort special, de care nu va veti satura prea usor! Nu uitati, toamna este anotimpul propice pentru acest gen de desert ... zile racoroase si nuci proaspete :)

Tort mov, cu mure

Aveam aceasta crema in minte pentru biscuitii cu unt si lamaie pregatiti anterior, dar cum planul cu acestia s-a modificat, crema si-a gasit foarte bine locul in acest tort special, mai ales prin culoarea sa. Deoarece murele nu au un gust foarte pregnant am sitit nevoia sa aromez tortul si cu putina lamaie, care a subliniat reusit aroma delicata a acestora, conferind totodata un plus de racoare, binevenita in aceste zile toride.

Fursecuri cu unt si lamaie

Suntem in plin sezon al murelor, asa ca intentionam a pregatesc niste fursecuri cu crema, dar, ca si in alte dati, crema nu a mai apucat sa atinga fursecurile, abia avand timp sa fac pozele.Desi combinatia de lamaie cu mure este una foarte inspirata, va trebui sa astepte o tura viitoare ... de data asta ne-am sadisfacut nevoia de dulce doar cu aceste fursecuri fragede si placut aromate.

Tort "minge de fotbal"

Nu sunt o fana a fotbalului, dar au fost meciuri pe care le-am urmarit integral, numai pentru ca astfel puteam petrece timp alaturi de tatal meu; acele momente petrecute astfel au fost cele care au deschis adeseori un canal de comunicare tata-fiica, discutiile din fata televizorului ajungand sa paraseasca sfera microbista si sa ajute la intarirea relatiei noastre speciale.
In amintirea acelor clipe, tortul oferit tatalui meu pentru aniversarea de anul acesta a infatisat o minge de fotbal, iar imaginea sa cand si-a descoperit cadoul dulce va ramane de acum incolo in galeria celor mai dragi amintiri ale mele.

Procedeul de obtinere a designului special a necesitat putin mai multa munca si atentie decat un tort clasic, dar a meritat, binenteles. Pentru interior am ales mult iubita crema de branza, pe care, pentru a pastra aceleasi tonuri de maro si bej de la exterior, am asezonat-o cu bucatele de ciocolata si ananas.

Cremsnit / cremes / crempita

In familia mea este stiut drept "cremsnit", dar l-am intalnit si sub numele de"cremes" sau "crempita", in functie de zona tarii. La origini insa, "krem pita" provine din Iugoslavia, iar traducerea denumirii subliniaza caracteristica principala a desertului: "placinta cu crema".
Zilele trecute eram in plimbare pe la Ikea si cum nu puteam sa ies pe usa magazinului fara sa DIY un hotdog, am ajuns sa poftesc si la o bucata de cremsnit mare de la Casa Antonia. L-am luat, l-am degustat cu bagare de seama, i-am identificat structura si ingredientele, apoi, am realizat ca tocmai mi s-a rezolvat dilema compozitiei tortului pentru aniversarea mamei mele ... tort cremsnit! Sau a fost prajitura? Nu prea stiu unde sa-l categorisesc, dar esenta este aceeasi: desert cremos, imposibil de mancat delicat si elegant, folosindu-te de lingurita :) Pe langa calitatile gustative, cremsnitul este usor si rapid de pregatit, necesitand un timp minim de preparare termica, atribut extrem de important in zilele acestea caniculare.

La multi ani, mami! Ma bucur ca ai fost incantata de tortul surpriza din acest an si ca alegerea mea ti-a fost pe plac. <3

Tarta cu rubarba, zmeura si smantana

Am tot auzit de rubarba, am intalnit-o in multe retete americane, dar vazand tulpinile groase si aparent tari, alaturarea lor cu retetele dulci ma facea sa le privesc cu neincredere.
Cum nu ma dau inapoi in fata unor noi incercari culinare, de cum am vazut-o la vanzare am inhatat 3 tulpini cu gandul sa le prepar cumva. Binenteles, fiind prima oara in contact cu aceasta leguma nu am stiut nici cum sa aleg bucatile, asa ca am mers pe ideea ca nu imi plac legumele moi si am luat-o pe pipaite ... sa fie cat mai tari si rosii.
Pare a fi o leguma rezistenta, caci mi-a luat aproape o saptamana sa ma hotarasc in ce reteta sa o includ, in tot acest timp tulpinile fiind plimbate prin bucatarie, de pe un dulap pe altul, fara sa se ofileasca vizibil. Intre timp eu respingeam reteta dupa reteta, toate pe motiv ca aveau mult prea mult zahar in compozitie. Nestiind ce sa ma astept de la ea in procesul de preparare termica, eram cat pe ce sa prefer a o arunca, decat sa o pregatesc intr-o prajitura cu sute de grame de zahar.
Reteta salvatoare a venit din partea unei bloggerite autohtone, talentata Camelia de la "Arome in bucatarie", care mi-a deschis ochii, prezentand o reteta simpla, cu numai 50g de zahar, din care am obtinut o tarta extrem de usoara, putand experimenta astfel din plin gustul acrisor al rubarbei. Zmeura s-a alaturat din necesitate, neavand destula rubarba cat sa acopar tava, dar combinatia a fost inspirata, adaugand un plus de racoare, acestei minunate tarte de vara.

Tort Stracciatella

Pe timp de vara torturile mele merg pe acelasi principiu: sa fie usoare si racoritoare. Chiar daca ma mai joc cu elementele de design si cu diferite ingrediente secundare, cele de baza vor ramana branza mascarpone si frisca din smantana. Ultimele torturi pregatite in acest inceput de vara au fost accesorizate cu bucatele de ciocolata si, chiar daca nu am apucat sa vi le arat, combinatia de crema de branza si ciocolata rasa s-a potriveste atat de bine incat am tot refacut-o.
In cazul celui mai nou dintre torturi, am alaturat si un strat de jeleu; doar nu era sa las sezonul capsunilor sa treaca fara sa le folosesc si in aceasta forma.
Tortul trebuie sa fi iesit grozav sau cel putin asa am dedus eu gustand din resturile ramase dupa preparare. De desertul propriu-zis s-a bucurat o dedicata echipa de medici, asistente si infirmiere, ce au ajutat de curand o persoana tare draga mie in a trece cu bine peste un "impas".

Tarta Galette cu capsuni

Laudata fie gastronomia franceza pentru aceasta tarta minunata si foarte usor de preparat!
Galette este deopotriva o tarta rustica si totusi eleganta, aluat crocant, cu mult unt si foarte putin zahar, alaturat unei umpluturi simple, dar savuroase, de fructe proaspete.
Bon appetit!

Inghetata de capsuni, pe bat

Calendaristic a venit vara si ar trebui sa ne bucuram deja de zile calduroase care sa ne faca sa ne dorim cel putin o inghetata pe zi. Din pacate sunt momente cand vremea ne aduce mai degraba aminte de toamna, iar frigul inca ne face sa ne zgribulim. Dar fructele de sezon nu tin cont de frigul nefiresc de afara si continua sa se coacaa, apoi sa ne atraga cu miresmele lor, asa cum se intampla mai ales in cazul capsunilor, care acum imi populeaza in mod excesiv frigiderul.
La prima raza de soare din aceasta zi am decis sa chem vara cu o inghetata super racoritoare, cu fructe aromate, asa, ca sa nu mai aiba loc de-ntors :).

Tort Catelus, pentru 1 iunie

Tortul in forma de leut al Alexandrei, de anul trecut, a deschis un capitol nou in decorarea torturilor dedicate copiilor, iar acest catelus dragalas il continua, avand acelasi succes. Continutul este acelasi, cremele de capuccino si cacao fiind ideale in a sugera blanita animalelor, ramanand totodata preferatele noastre si in materie de gust.
Desi venit cu o zi mai tarziu, tortul de anul acesta pentru Ziua Copiilor respecta tema copilariei si a lucrurilor ce o fac atat de iubita.
In cazul meu, acest tort imi aduce aminte de catelusa noastra Arra, o cockarita candva extrem de jucausa si mereu afectuoasa, de care se leaga multe amintiri ale copilariei. <3

Waffle aromate, cu smantana, ghimbir si cardamon

Intai a fost cartea, apoi aparatul :) Cartea: "Waffles, Quick and Easy", aparatul luat de la magazinul meu preferat, Lidl. Amandoua sunt puse la treaba in diminetile de weekend si cum, de obicei, produsele rezultate se termina cu viteza fulgerului, nu-mi ramane nimic de aratat.
Saptamana aceasta a fost putin mai speciala; copiii au ramas acasa inca de vineri, iar vremea a fost atat de mohorata incat numai ceva dulce ne putea trezi cheful de viata.
Consultand continutul frigiderului, paginile cartii, dar si starea de spirit, alegerea de astazi a fost clara: Waffle daneze, cu smantana, fin aromate cu ghimbir si cardamon, sa ne mai scoata frigul din oase. Pufoase la interios si crocante la suprafata, dulci, dar nu foarte, au mers de minune cu miere, dupa pofta Alexandrei, capsuni pentru Matei si 2-3 lingurite din ultimul borcan cu dulceata de cirese, pentru mami.

Semiluna cu nuca

Din aceeasi categorie cu prajitura precedenta, "Semiluna cu nuca" ne-a indulcit copilaria, fiind una dintre acele prajituri rapide, nepretentioase, dar carei pufosenii si aroma nu ii poti rezista. Copil fiind ma incanta foarte tare si prin forma jucausa, in care am ales sa o prezint, la randu-mi, copiilor mei.

Pandispan cu fructe (visine)

Zilele acestea m-am ocupat intens de cosmetizarea gradinii, asa ca am cam lasat deoparte pasiunea prepararii de dulciuri, dar, cand piticii au venit de la gradi fiecare cu o bucata de pandispan cu visine, nu am mai rezistat. Am scos cateva oua din frigider, le-am lasat la temperatura camerei cat am mai plivit un metru patrat de gradina, le-am batut pana au facut spume, am aruncat pe deasupra niste fructe proaspat scurse din compot, apoi 25 minute la cuptor si ta-daaaa: o minunatie de prajitura aromata si pufoasa!

Daca doriti sa recreeati aceasta prajitura clasica, nu uitati sa adaugati putina coaja de lamaie rasa. Stiu ca din cauza chimicalelor cu care sunt stropite coaja de lamaie nu este indicata, dar este ingredientul cheie al reusitei acestui desert.

Baclava turceasca (de post)

Urmatoarea pe lista dorintelor exprimate de membrii de seama ai familiei: Baclava!!! Da sa fie dinaia buuuuuna, cu multa miere si nuca, cum mai avem uneori norocul sa cumparam pe la targurile cu de-ale gurii. Mi-am asumat provocarea si am inceput cercetarile, in cautarea unei retete cat mai aproape de cea originala. Astfel am dat peste aceste filmulete ( de la 1 la 5) extrem de graitoare asupra procesului de pregatire al foilor subtiri cat sa citesti ziarul prin ele, apoi al modului de suprapunere si intercalare al celor cateva ingrediente de baza ce impreuna formeaza un desert irezistibil de dulce.
Baclavaua rezultata este delicioasa, desi am pregatit-o in cantitate mare, o tava de cuptor s-a topit in nici 3 zile, a primit laude din toate partile, asa ca pot sa o transmit mai departe, iar voi sa o incercati cu incredere. Inainte de a incepe incarcati-va cu rabdare, atat pentru pregatire cat si pentru asteptare, caci procesul este de durata, chiar daca foile sunt gata facute, la care se adauga si timpul in care prajitura trebuie lasata sa traga siropul.
Iar daca v-ati hotarat sa o incercati, lasati-o pentru weekend sau intalnirile cu familia/prietenii ... pe cat este de buna, pe atat este de plina de calorii, asa ca musai trebuie impartita! :)

Si cum suntem inca in postul Pastelui, inlocuind untul cu margarina, baclavaua poate fi si de post, o singura bucatica sadisfacand rapid nevoia de dulce.

Cozonac Kringel cu Nutella si alune

De cand imi incep diminetile savurand cate o cafea cu lapte am observat ca tare bine ii merge alaturi si un dulce pufos, iar cozonacul este de-a dreptul perfect pentru asta. Asa ca nu am mai avut rabdare pana la Paste si am pregatit in avans cozonacul menit acestei ocazii, iar rezultatul a fost spectaculos. Pentru aluat am modificat putin reteta mamei, punand mai mult ou in compozitie, iar pentru umplutura am folosit delicioasa Nutella, direct din borcan, fara alte adaosuri. Aluatul a iesit si mai aerat, iar crema s-a regasit in fiecare imbucatura, datorita rasucelii si impletirii folosite. Aaaa, iar alunele coapte de deasupra nu trebuie sa lipseasca!
De obicei, din lipsa de timp, postez retetele menite unei ocazii anume dupa ce aceasta a trecut, dar de data aceasta sper ca v-am oferit destule motive sa pregatiti acest cozonac pentru Pastele ce vine. V-am pupacit!

Torta Caprese

Reteta am gasit-o intamplator, pe cand cautam un cozonac, dar pentru ca mi-a placut grozav aspectul si ma scapa de mare parte din stocul de migdale am zis sa o incerc.
Desi familia ar fi preferat ceva cu crema si au fost persoane care au cam strambat din nas la vederea rezultatului, ridicand comentarii gen "Asa ... si? Ce mai pui pe ea? Cum adica doar cacao? Crema n-are? Hmmm ...", pana la urma au fost cuceriti si au clasat reteta printre cele ce trebuie refacute.
Ca sa va faceti o idee, este o prajitura extrem de cremoasa, desi nu are crema, asemanatoare cu negresa, dar fara textura uscata a acesteia, cu puternic gust de ciocolata amaruie.
In plus, neavand faina este o reteta grozava pentru cei cu intoleranta la gluten. Asa ca, traiasca greselile, caci fara acel bucatar din insula Capri care, prin 1920, a uitat sa adauge faina intr-una din retetele sale, poate aceasta minunatie de prajitura nu ar fi fost descoperita :) Ar fi fost pacat!

Tiramisu clasic

Am fost tentata sa pregatesc acest desert in multe ocazii, de doua ori chiar am facut-o, dar nu am reusit sa surprind acea bucatica perfecta, care sa incante si ochiul, nu numai gura. In capul meu, Tiramisu trebuie sa fie sub forma unui paralalelipiped dreptunghic, in care crema sa nu se confunde cu stratul de piscoturi perfect aliniate, dar , in primele dati, nu a fost sa fie :(
Este greu de numarat de cate ori am cumparat mascarpone cu gandul la Tiramisu, de cate ori m-am trezit cu mult mascarpone in frigider gata sa expire si totusi am optat pentru alta reteta. Clar, Tiramisu era o provocare pe care nu ma simteam pregatita sa o atac, numai si numai din cauza aspectului.
Chiar si de data aceasta, studiind diverse retete, mi-a fost greu sa inteleg cum, numai din oua batute si mascarpone, la care apoi mai adaugi lichid, poti obtine o crema tapana si in acelasi timp extrem de aerata, asemeni unui norisor.

Pentru cei care, asemeni mie, nu au facut legatura, probabil din cauza pronuntiei eronate pe care o tot auzim, traducerea lui Tiramisu este "trage-ma /ia-ma in sus". Judecand dupa aceasta traducere si dupa rezultatul retetei incercate, denumirea este data de textura prajiturii, caci, cum necum, crema este toata numai bule de aer, iar fiecare bucatica se topeste in gura, lasand in amintire numai o aroma delicata de cafea si vin Marsala (ultimii 100ml dintr-o pretioasa sticla de vin adus din unica mea calatorie in Italia).
Daca e sa declar secretul unui Tiramisu reusit, acesta este in primul rand rabdarea (apoi folosirea unor ingrediente de calitate). Este nevoie de rabdare in a bate ouale pe indelete, pana la consistenta perfecta, apoi in a incorpora branza strop cu strop si, cel mai important, in a avea destul autocontrol in a nu atinge prajitura inainte de trecerea timpului recomandat. Fiti rabdatori si veti avea propriul norisor care sa va traga in sus :)

Tort Sacher

"Sacher Torte" - un renumit desert vienez, cu istorie tumultoasa, o reteta secreta a carei autenticitate a fost indelung disputata ... indeajuns cat sa gadile curiozitatea celor curiosi.
O zi rece si inzapezita de ... martie :D, cu un decor potrivit mai degraba sfarsitului de decembrie, a asigurat momentul ideal pentru a pregati acest tort de ciocolata cu dulceata de caise.
Combinatia pandispanului cu ciocolata, a dulcetii de caise si a glazurii este una savuroasa, alaturarea cu frisca neindulcita, asa cum se recomanda a fi servit, sunt sigura ca ar fi fost binevenita, din pacate nu am mai avut rabdare si pentru acest pas. Per ansamblu, este un desert ce merita incercat, in special pentru glazura, aceasta combinatia de fondant lichid cu ciocolata fiind cea care ne-a surprins in mod foarte placut.
Cand vom vizita Viena sunt sigura ca nu vom rata varianta originala. :)

Tort coronita ( din rulada cu dulceata de capsuni si crema de branza)

Un tort usor de realizat, dar si de digerat, intr-o prezentare speciala, ce il recomanda oricarei ocazii ce merita sarbatorita cu un dulce festiv. Pentru noi marcheaza o prima vizita la bunici, pe acest an, si o mult asteptata intalnire cu o draga viitoare mamica ... Special, nu-i asa? :)

Mucenici moldovenesti cu sirop, miere si nuca

De cand cu succesul cozonacului pregatit de Craciun, odata cu inceputul lunii martie incepusem pregatirile (psihologice) pentru provocarea mucenicilor ... moldovenesti, binenteles, singura varianta ce merita atentie, cei cu zeama mi-au displacut profund inca de mica.
Cum preferintele sunt impartite intre membrii familiei, am negociat cu Maia sa ne faca din cei cu zeama si sa imi lase mie placerea celor din aluat. Zis si facut, sarcinile erau impartite, totul a  decurs conform planului, pana cand am intrat pe usa Maiei, unde mirosea irezistibil a mucenici moldovenesti, prin urmare n-am putut  pleca acasa cu mana goala si am primit pachet o tava plina de mucenici pufosi si plini de nuca. Daca tot aveam cu ce ne face pofta, am renuntat la ideea mucenicilor mei, planul fiind insa modificat din nou, cand, duminica dimineata, mucenicii Maiei erau deja mancati, iar clanul le ducea dorul.
Iata-ma inapoi la planul initial. M-am pus pe treaba, am luat reteta mamei de cozonac, i-am adaugat siropul, mierea, nuca si, dupa cateva ore, casa era plina de mirosul ademenitor al celor 40 minus 5 mucenici deliciosi, pufosi si bine insiropati.

Tort cu ness si bucatele de ciocolata

In urma cu 3 ani, pe la inceputul lunii martie, cand majoritatea barbatilor se chinuie sa realizeze cu succes ceva ce nu sta deloc in bagajul lor genetic si anume sa gaseasca cadouri potrivite pentru reprezentatele sexului frumos, s-a nascut o traditie. Atunci sotul meu a avut o idee pe care multi semeni ai sai o considera geniala: sa-si roage sotia sa pregateasca un tort cadou de 8 martie pentru colegele sale de munca.
Genial, nu-i asa? Nu tu alergat prin magazine, stat la cozi, relationat cu vanzatoarele, apoi mers din birou in birou pentru a oferi cadourile, nope, nici vorba de asa ceva. Sotiorul meu lucreaza prin delegati, la plural, caci odata ajuns la birou si-a rugat colegele de birou sa se ocupe de restul aranjamentelor ... el doar si-a luat multumirile de rigoare si apoi m-a sunat sa-mi transmita "Tortul a fost un succes! Nu stiu daca asta era planul, dar m-au pupat toate fetele din firma" :)) Normaaaal, doar le-am servit tortul meu preferat, cu care nu puteam da gres printre cele asemeni mie :p Cine ar putea rezista blatului insiropat cu rom si cremei de unt cu aroma de cappuccino si multe bucatele de ciocolata? Doamnelor, cadoul nostru sper ca v-a gasit bucuroase, asa cum sper sa fiti intregul an.
La multi ani!
 

Tort cu rom si lapte din nuca de cocos

Inca un tort din seria celor usoare si rapide, avand la baza un ingredient aromat, ce da tonul intregului desert. Pentru mai multa savoare am alaturat putin rom, iar decorul a avut ca punct de pornire ziua Martisorului, pe care cu multa bucurie o sarbatorim astazi.
Sa aveti o primavara frumoasa, plina de viata si caldura, in care fiecare zi sa va bucure si sa va incante. <3

Paine cu smantana

In casa noastra dulciurile nu sunt o necesitate permanenta, dar painea se cere pregatita cu o frecventa crescuta; prin urmare daca dulciuri nu prea mai fac, cel putin nu din cele neprezentate pe blog, macar in domeniul painii sunt libera sa imi sadisfac nevoia de a experimenta. Ca de obicei, decizia e luata consultand camara sau frigiderul, ingredientul principal de astazi fiind dictat de o galeata mare cu smantana, luata pe cand nu aveam nevoie decat de un paharel :) Astfel, surplusul si-a gasit foarte bine locul intr-o paine extrem de pufoasa si aromata, care daca ar fi fost mai dulce ar fi putut fi confundata cu o prajitura.

Tort Dobos, cu inimioare

Pregatirea torturilor a devenit o adevarata placere, cu atat mai mult cand este vorba de o reteta noua. Pentru acest tort tematic am incercat sa ma feresc de simboluri prea incarcate si mai ales de coloristica specifica zilei indragostitilor. Eram cat pe ce sa renunt a ma mai conforma temei, nici o idee originala nu iesea la suprafata, dar si de data aceasta noaptea a fost un sfetnic bun si tortul Dobos care ma fascina demult cu designul sau special mi s-a aratat intr-o prezentare noua.
Ideea originala a primit imbunatatiri pe parcursul executiei, iar tortul Dobos rezultat este o bunatate surprinzatoare. Simpla inlocuire a formulei obisnuite de 2 sau 3 felii de blat gros cu mai multe blaturi subtiri, coapte independent, confera tortului o textura extrem de aerata, pe care nu am mai intalnit-o.
Trebuie sa recunosc, nu este un tort usor sau rapid, necesita parcurgerea multor etape, dar totodata gustul si textura sa sunt deosebite si pentru asta merita incercat ... macar o data. :)

Chifle pentru sandwish, cu lapte si mac

In copilarie, singurele alimente cu mac pe care le cunosteam erau cele de panificatie, dar cum gastronomia are multe de oferit, am descoperit cat de bine se potriveste si intr-un blat de prajitura sau o umplutura de cozonac. Totusi, asa cum probabil v-ati obisnuit, preferintele mele culinare o iau ades pe panta memoriei si, din nou, fac referire la un preparat intalnit demult si anume batoanele cu mac ce se vindeau in centrele de Paine.
Ei bine, de acele batoane usor dulci si avand coaja puternic maronie imi amintesc aceste chifle, iar macul este ingredientul care duce la asemanarea puternica. Sunt dulci si bune, usor grasimoase, acoperite de coaja moale, si muuult mac pe care sa il rontai, iar ca suport pentru sandwishuri sunt absolut dementiale. Singurul dezavantaj este ca, odata ce le-ai incercat, trebuie sa te lupti cu tine pentru a te opri din mancat, in rest sunt divine. :)

Waffle cu lapte acru

Dupa Revolutie, in cateva locatii din capitala au aparut mici cabanute, avand forma unei mori de vant, in care erau vandute, la preturi destul de mari, waffle belgiene. Pe vremea aceea eram copil, banii de buzunar erau limitati si am avut placerea sa incerc o singura data o astfel de delicatesa. Nu cred ca mai trebuie sa adaug ce impresie puternica mi-a lasat acel grilaj dulce, stropit cu sirop si avand un miros imbietor.
Anii au trecut, am incercat o mare varietate de dulciuri, dar tot am ramas cu gandul la acele waffle, si, cand am gasit sa achizitionez un aparat pentru prepararea lor, nu am mai stat pe ganduri. Am avut de ales intre un aparat de waffle belgiene si unul pentru waffle nemtesti, din acelea rotunde ce se pot separa in forma de inimioare. L-am ales pe cel din urma, gandindu-ma ca produsele acestuia pot fi impartite in bucati mai mici, mai usor de portionat pentru copii.
Primele incercari au avut ca rezultat mai mult niste clatite in forma de waffle, deloc multumitoare, dar am avut noroc sa gasesc o carte numai cu retete pentru waffle, iar aceasta prima incercata a fost un succes, amintindu-mi de gustul stiut din copilarie: waffle crocante la exterior si moi in interior, cu acelasi miros ademenitor si aroma speciala.

Fursecuri foarte fragede, cu untura

Vizita sorei mele la Medias nu putea sa treaca nemarcata si de o mica aprovizionare cu de untura alba si curata, menita sa imi fragezeasca preparatele dulci pe anul acesta. Eee, au fost numai 2 kilograme, nu cat pentru un an intreg, dar destul cat sa pot scoate cate o punguta din congelator de fiecare data cand vreau sa obtin cele mai fragede fursecuri sau foi de placinta.
Nu este prima oara cand incerc produse cu untura, dar e prima oara cand le si savurez pe deplin; am mai avut o incercare acum muuulti ani, copil fiind, in vizita la rude, in Parang, cand am incercat sa infulec o prajitura abia scoasa din cuptor, iar untura fierbinte mi-a dat somacul peste cap intr-atat incat aceea a fost si singura bucata pe care am mai pus gura. Noroc ca intre timp am mai crescut, am invatat ce e rabdarea, am lasat fursecurilesa se raceasca complet, sa-si piarda izul de untura si sa se fragezeasca frumos. Iar a doua zi au fost si mai bune, si a doua la fel, pana in a cincea, cand s-au terminat, dar tot fara sa isi piarda textura speciala.

Paine impletita, cu faina integrala si germeni de grau

Daca in timpul saptamanii painea trebuie sa fie potrivita pentru feliat si sandwishuri, cea pentru weekend parca e mai gustoasa rupta in bucati generoase, iar o paine impletita ofera portii gata formate.
Pentru alegerea retetei am pornit de la dorinta de a folosi faina integrala, iar cartea "Great Whole Grain Breads" mi-a fost de ajutor si m-a atras cu aceasta reteta de paine impletita in 6, ale carei suvite au fost anterior tavalite prin germeni de grau, oferindu-i astfel o minunata textura crocanta. Alegerea a fost una minunata, taratele din faina si germenii de grau alaturandu-se de minune.

Chifle pufoase, cu lapte

Spre deosebire de coabitantii adulti ai casei, copiii nu sunt fani ai painii ce are coaja tare. Asta e, nu le pot judeca gusturile, dar pot sa le respect si astfel am ajuns sa pregatesc aceste chifle pufoase, numai bune de tartinat cu unt si miere.
O fi de la unt, o fi de la ou ... nu sunt o experta in ale painii pentru a sti ce caracteristica aduce fiecare ingredient, dar ce stiu sigur este ca am copt chifle rotunde si aurii, cu mult dorita coaja subtire si moale. :)

PS: Cred ca este de la ou ;)

Prajitura cu biscuiti si budinca de vanilie

Unul dintre avantajele mutarii noastre in mediul rural :D este aprovizionarea cu produse naturale direct de la producator si astfel, din doua in doua zile, Joiana vecinilor ne furnizeaza, cu amabilitatea detinatorilor de drept, cate doi litri de lapte gras si bun.
Bun, bun, dar cand piticii sunt toata saptamana la gradi, iar mami a trecut pe lapte dregresat, cine sa-l bea? Am facut orez cu lapte, apoi am dat-o pe gris, dar de la o saptamana la alta consumatorii casei au inceput sa cam strambe din nas si ar fi vrut ceva nou. Primul gand au fost niste eclere cu crema pasticcera, dar clostile inca nu oua, iar aprovizionarea saptamanala a fost cam de multisor, asa ca, in lipsa ingredientului principal, le-am amanat si am inceput sa caut prin camara, dupa principiul "Ia sa vedem noi ce sta pe aici de multicel si se cere consumat?"
Biscuitii si praful de budinca au fost castigatorii marelui loz al sfarsitului de saptamana, primind cadou un drum dus spre stomacelele pofticioase, cu o mica escala peste noapte in frigider. N-or fi ele cele mai de soi ingrediente, dar prajitura rezultata a fost foarte bine primita si gratulata, extra cremoasa si vanilata.

Piscoturi pufoase, tip Savoiardi

Piscoturile sunt primele dulciuri cumparate cu care le-am facut cunostinta piticilor cand erau miticuti si au avut o perioada lunga cand savurau cate unul pe zi. Era pe vremea cand nu bucataream deloc, iar gatitul de orice fel era numai din nevoie si o adevarata corvoada. Din fericire intre timp am capatat destula experienta cat sa le pot pregati eu insumi acest mic desert pufos si aromat.

Paine alba, simpla

Tare ne mai place painea facuta in casa pe care, de cele mai multe ori, o pregatesc de pofta si nu din necesitate. Desi imi place sa experimentez cu aromele si diferitele feluri de fainuri sau seminte, sunt zile cand painea nu trebuie sa lipseasca de pe masa, iar atunci nevoia sau lipsa de timp ma fac sa apelez la aceasta reteta simpla.
Painea aceasta este perfecta; potrivita oricarei destinatii si alaturata oricarui aliment, buna de folosit la sandwishuri si de inmuiat in sos, dar inainte de toate este rapida si obtinuta din ingredientele de baza: apa, drojdie, faina, sare.

Tort rapid, cu unt de arahide

"A mai trecut un an prin noi / A fost si soare-au fost si ploi / Important este c-ati stat cu mine" :) Da, imi place Compact, dar nu despre asta este vorba aici, chiar daca acest cantec imi rasuna in minte la fiecare inceput de an, fie el nou sau numai al meu (se confunda mereu); ce vreau eu sa va spun este defapt un multumesc (din nou) :). Multumesc ca imi sunteti alaturi, din ce in ce mai multi si mai vorbareti, ca ma urmariti si aveti incredere in retetele mele in ale face ale voastre, ca ma ajutati in a avea un rost si in lumea aflata dincolo de inimile iubitilor mei apropiati.
Anul 2013 sa va fie frumos si norocos ;), sa aveti parte de surprize placute, iar planurile sa le puteti duce la sfarsit cu sadisfactia lucrului bine facut, iar pe mine sa ma tineti aproape, sa va indulcesc cu invitatii in a incerca noi bunatati inedite.
Si daca tot a fost Revelionul, va propun un tort care s-ar fi potrivit de minune cu ocazia, un tort foarte usor si rapid de preparat, care surprinde printr-o crema cu aroma si textura fina.