Prajitura radauteana

Peste aceasta prajitura am dat iar si iar, tot rasfoind cartile cu retete din dotare, de fiecare data alta varianta dar cu o mare constanta, nicaieri nu se precizau dimensiunile tavii in care se pregateste ... un mare neajuns in cazul multor retete. Prin urmare a trebuit sa improvizez putin, m-am cam abatut de la reteta de baza, dar asta nu este nicio noutate :)
In esenta, prajitura radauteana este o suprapunere de foi si creme, dintre care 2 foi facute cu amoniac, 2 straturi de crema cu lapte (si gris, in varianta originala), la mijloc o foaie pandispan, toate acoperite cu o  glazura consistenta de ciocolata ... un adevarat regal pentru cei ce iubesc dulciurile cu crema gen budinca si foi fragede.

Patratele marmorate, cu branza si ciocolata

Cererile de bunatati cu ciocolata continua, cred ca frigul este de vina pentru aceasta tendinta. Prin urmare, am incercat sa obtin un "brownie" marmorat cu branza si nu sunt foarte sigura daca mi-a reusit deoarece nu am cu ce sa il compar. Totusi prajiturica moale cu gust pregnant de ciocolata si insertii de branza a fost pe gustul nostru si s-a terminat imediat.

Fursecuri cu branza, lamaie si mac

In ultimele doua saptamani am tot intentionat sa merg cu piticii in vizita prin vecini, sa se joace cu prietenii lor, asa ca am tot pregatit pentru ei fursecuri peste fursecuri, dar de fiecare data aparea ceva si nu mai ajungeam sa le servesc micutilor pofticiosi. Astazi am reusit in sfarsit si, printre ture cu bicicleta/trotinete/masinute/role in jurul casei, fiecare a gustat cateva fursecuri pufoase si fin aromate, apoi s-a distrat privind la macul ramas printre dintii celorlalti. :)
Trebuie sa recunosc ca sunt foarte incantata de aceasta reteta; am mai folosit alaturarea de lamaie si mac intr-un dulce, dar acum este prima oara cand sunt multumita de ea, reusind sa obtin exact acea aroma usoara de lamaie care sa incante papilele si in acelasi timp sa nu le agreseze cu prea multa aciditate. In plus, incluzand branza printre ingrediente, fursecurile au iesit pufoase si moi, pastrandu-si aceste calitati si a doua zi de la preparare.

Si ca sa o laud putin si pe Alexutza, fursecurile au fost special facute sub forma literei S, deoarece, in urma primei vizite la logoped, matza mica a invatat sa pronunte corect sunetele S, Z si F. :)

Fursecuri extra-large, cu nuca si ciocolata

De ceva timp, pitica mea imi tot solicita dulciuri care sa contina ciocolata, asa ca eu tot incerc sa o atrag catre ceva mai sanatos si de cele mai multe ori imi reuseste. Astazi, oricat am incercat sa o pacalesc, nu mi-a mai mers planul, asa ca am facut repede niste fursecuri clasic americane gen "chocolate chip cookie", inlocuind totusi o parte din ciocolata cu bucatele de nuca.
Piticii au fost incantati, binenteles, atat de ciocolata, cat si de dimensiunile usor exagerate ale fursecurilor, obtinute ca urmare a utilizarii unei linguri speciale de inghetata pentru dozarea alutului, care insa mi-am dat seama cam tarziu ca era prea mare (cam pe cand am vazut ca nu-mi ajunge aluatul decat pentru 12 bucati). Una peste alta, fursecurile au iesit extraordinare, moi in centru, crocante pe margine si extrem de gustoase, datorita infuziei locale de ciocolata si nuci coapte. Si cum piticii se gandesc deja la Craciun, Alex a spus ca trebuie sa ii facem si lui Mosu' o portie, dar tot dinastea mari, ca sa stea cat mai mult la noi. :)

Budinca de banane

Am ajuns sa pregatesc aceasta budinca deoarece am citit in multe locuri cat de bine se potriveste a fi consumata alaturi de fursecurile cu vanilie postate anterior si am ajuns sa ma alatur si eu celor ce o sustin. In timp ce o pregateam mi-am dat seama ca este o mica variatie la reteta clasica de budinca vanilata, la care se adauga piureul de fructe, obtinand astfel un desert sanatos si foarte potrivit pentru orice mic mofturos.

Fursecuri crocante, cu mult unt si vanilie

Cand copiii cer biscuiti le fac biscuiti, hmmm, sau fursecuri ... e simplu! Mai complicat este atunci cand fac prea putini, se termina repede si trebuie sa o iau de la capat. :p

Clatite cu banana

Iar am ramas cu ceva banane extra coapte, care, impreuna cu lipsa mea de chef de a pregati ceva mai laborios, s-au concretizat in aceste clatite extra moi si pufoase, dulci doar putin si cu un puternic gust de ... banana.
Nu degeaba clatitele sunt asa populare prin unele parti, constituind chiar elementul de baza al micului dejun, cand se fac asa usor/rapid si sunt atat de bune, mai ales cat sunt proaspete si calde. Daca le mai ungi si cu ceva miere, le alaturi un pahar de lapte sau suc de portocale, obtii un mic dejun foarte sanatos.

Gogosele cu mere, la cuptor (de post)

De cand cu frigul asta tomnatec, gandul imi zboara mereu la mere si scortisoara (defapt, ca in fiecare an, odata cu aparitia frigului, ma gandesc zilnic la Craciun), la ceaiuri fierbinti cu lamaie, la a ma cuibari sub patura, la fereastra, cu o carte buna si o "gustarica" (asa numeste Alexandra bunatatile de mici dimensiuni) pe farfurioara.
Astazi am inclus merele intr-o reteta de gogosi la cuptor, care AICI includea printre ingrediente si ou, dar cum eu l-am uitat si am si inlocuit untul cu margarina, am obtinut o reteta de post neasteptat de buna. In plus, nu dispun de tava speciala pentru gogosi, asa ca am folosit-o pe cea de briose si sunt tare incantata de fiecare data cand o folosesc pentru altceva decat pentru briose. Cu toate aceste neajunsuri, gogoselele au iesit dementiale ... moi, pufoase si aromate.
Si ca sa dovedesc ca am fost ametita rau in dimineata asta, pe langa ingrediente lipsa, am uitat sa pun cardul in aparat, iar pozele din memoria interna nu le pot downloada (din motive pe care numai sotul meu iubitor de Linux le cunoaste ... mrrrr). Promit sa refac reteta si sa postez si pozele din timpul prepararii.

Tarta cu mere, in aluat sfaramicios, cu fulgi de ovaz (de post)

Dupa atatea torturi dulci, in aceasta autentica zi de toamna, mi s-a facut o pofta nebuna de mere coapte si, desi banuiam ca piticii nu vor agreea tarta cu bucati mari de fruct, tot am pus-o la copt, stiind ca macar B se va bucura de ea. Am inclus si niste fulgi de ovaz in aluat, ca sa contracareze moliciunea merelor cu putin crantz, tarta a iesit delicioasa si m-a innebunit cu aroma ce razbatea din cuptor.

Tort dinozaur fetita

Pentru a doua zi de sarbatoare, ziua cand urmau sa vina si prietenii Alexandrei, urma sa pregatesc un tort mai special, imbracat in fondant, asa cum i-am facut si lui Matei cand a implinit 2 ani.
Tema aleasa de Alex au fost dinozaurii.

Si, binenteles, tortul final are si o mica poveste.

Tort sah cu ganache si crema de branza

Zilele acestea aniversam cei 5 anisori ai Alexandrei si, cum suntem multi cei ce o iubim si vrem sa ii fim alaturi la acest eveniment, am impartit sarbatoarea in doua zile consecutive (poate chiar 3).
Pentru ziua cu familia am refacut un tort al carui aspect m-a intrigat luni la rand si, pe care l-am considerat foarte nimerit, avand in vedere placerea piticei de a invata si juca sah. La prima incercare am suprapus "din ochi" straturile de blat si crema, iar rezultatul nu a fost chiar cel asteptat; de data asta m-am intors la scoala, am luat compasul, rigla si creionul, pentru ca, in final, alternanta sa fie perfecta. Binenteles, am facut alte greseli, pe care le voi impartasi pe parcurs, sa fie invatatura pentru altii. :)

Tarta cu ciocolata si aluat sfaramicios

De o saptamana am incercat sa fac dulciuri care sa ii fie pe plac surioarei mele si poftei sale, infinite si mereu prezente, de ciocolata. Am facut tort de branza cu ciocolata, apoi melci cu ciocolata, iar astazi intentionam sa revin la retetele consacrate, cu fructe. Reactia ei? A fost ceva de genul: "Mda, n-ai face si tu ceva cu ciocolata!" :D Si atunci mi-am amintit o reteta pe care, la vremea cand am aflat-o prima oara, am considerat-o exact pe gustul sorelei. Si am reusiiiiiit!!! Gust intens de ciocolata, blat sfaramicios, textura perfecta ....mmm mmm.

Melcisori din aluat dospit, cu cacao

Sora mea, proaspat venita in vizita, mi-a spus, mai in gluma mai in serios, ca destul a poftit uitandu-se pe blog si ca atat cat va fi cu noi se asteapta sa o servesc cu cat mai multe bunatati. Prin urmare, ieri a fost tort, astazi au fost melcisori cu cacao .
Prima impresie cand i-a gustat, abia scosi din cuptor si, implicit, fierbinti, a fost ca sunt prea "painosi" si ca ar fi mers un aluat mai apropiat de cel de cozonac. Odata raciti insa, umplutura de cacao s-a simtit mult mai pregnant, completand textura moale si pufoasa a aluatului, laudata intens si in reteta originala.

Cheesecake cu bulinute de ciocolata, pe blat de cereale

In timpul verii, la sfarsit de saptamana ne adunam cu totii, familie sau prieteni, la un gratar si o felie de tort. Cum vremea frumoasa s-a cam terminat si odata cu ea si concediile, vizitele s-au rarit, si, dupa o luna de la ultimul tort, B s-a simtit indreptatit sa se planga de lipsa acuta a  torturilor de prin frigider. Chiar daca voi avea curand de pregatit un tort aniversar pentru ziua Alexandrei, si eu eram dornica a mai incerca noi variante de torturi, asa ca reclamatia (a se citi rugamintea) lui B a venit la fix. In plus, o avem in vizita si pe sora mea Anca, ea fiind cea pentru care am adaugat bulinutele de ciocolata din crema. :)

Gogosi la cuptor (cu drojdie)

Piticii sunt innebuniti dupa gogosi, iar Maia le sadisface deseori aceasta pofta, cu mare succes. De cand cu gradinita insa nu prea a mai fost loc de dospit si mai ales prajit aceste delicatese, asa ca am zis sa incerc varianta la cuptor, incantata si de absenta uleiului din procesul de tratare termica. Am cautat pe net si am dat peste doua variante de gogosi coapte: cu drojdie si cu praf de copt, alegand-o pe prima, in ideea de a obtine ceva cat mai apropiat de varianta prajita.
Gogoselele la cuptor au iesit bune, nu prea dulci, nu gretoase, dar nici nu prea seamana cu ceea ce stiam noi drept gogosi. Totusi, copiii au fost incantati si mi-au zis sa mai fac, asa ca data viitoare sigur le voi incerca si pe cele cu praf de copt.