Coltunasi cu gem (de post)

Dupa cum probabil s-a observat deja, in ultimele zile m-am dedicat dulciurilor de post, despre care, pana in urma cu un an, nu stiam mare lucru si unde, nici macar cu gandul, nu treceam dincolo de marii clasici: negresa, cornulete, napolitane si clatite. Intre timp lucrurile s-au schimbat, in mare parte datorita vecinilor mei, unde  m-am familiarizat cu multe retete ingenioase si substitute ale ingredientelor de dulce la care eu nu m-as fi gandit in veci.
Ideea coltunasilor cu gem a pornit tot de la ei si sunt tare fericita ca i-am incercat, pacat numai ca am pregatit prea putini, deoarece seamana foarte tare cu "galustele cu prune" ... un alt dulce de care ma leaga amintiri placute.

Bombite cu nuca de cocos si migdale (de post)

Mi s-a cam urcat la cap succesul "Trufelor cu ricotta", asa ca am incercat si o reteta de post, binenteles, nici pe departe la fel de cremoasa, dar gustoasa si aromata, ce merita incercata atunci cand pofta de dulce este imperioasa si se cere rapid sadisfacuta.
De data aceasta nu am mai putut antrena copiii in formarea micutelor sfere, deoarece nu aveau puterea necesara pentru a le compacta in palme si nici delicatetea pentru a le rostogoli prin nuca, dar, cu siguranta, au fost foarte activi in a le consuma. :)

Prajitura cu gem si nuca, in foi cu cartof

Mai mult din considerente alimentare si abia apoi religioase, anul acesta mi-am propus sa tin prima si ultima saptamana din postul Craciunului; prima saptamana a trecut, eu inca am ramas pastratoare de post, ocazie cu care experimentez retetele de dulciuri, ce nu-s de dulce ;)
O prajitura ce se gaseste si regaseste obsesiv pe blogurile culinare romanesti, este aceasta, cu foi facute cu piure de cartofi, unite si indulcite cu gem si nuca, combinatia cea mai des intalnita in meniurile de post. Cum stiam deja de la o vecina ce fragede sunt dulciurile cu piure de cartofi in compozitie, am incercat si prajitura, m-au napadit din nou amintirile copilariei cu gust de gem si nuca, si, prin urmare, prajitura mi-a placut. Cred ca voi folosi aceste foi si la alte preparate, sunt tare fragede si merita experimentat cu ele.

Tort cu jeleu de portocale

In mijlocul saptamanii trecute a fost sfantul Matei, apoi ziua Maiei, asa ca, in prima zi a weekendului, ne-am grabit sa ii sarbatorim. Binenteles, placerea pregatirii tortului mi-a revenit mie, fapt pentru care ii sunt recunoscatoare Maiei ... mi-a intuit perfect dorinta, fara sa i-o spun. In schimb, ea a pregatit prajitura "televizor" si celebra sa rulada cu ciocolata, a carei reteta trebuie neaparat sa o postez candva, caci e dementiala.
Cum piticii nu mai puteau amana suflatul in lumanari, dintre toate bunatatile, tortul  fost  savurat primul :) Jeleul de portocale a placut tuturor, intai prin aspectul special, apoi prin gustul racoritor, perfect alaturat cremei fine si vanilate cu branza si pandispanului siropat.
Prin jeleul de portocale, acest tort este potrivit oricarui sezon, aroma specifica aducand aminte de miresmele Craciunului, iar gama coloristica, in nuante solare, facand lumina de afara sa para mai stralucitoare, asemanatoare celei din zilele toride de vara.

Strudel cu mere

Incarcata cu multa rabdare, am decis sa termin sacosa cu mere primita in urma cu cateva zile, incluzandu-le intr-un strudel ... unul dintre produsele mele de patiserie preferate.
Ma temeam ca nu va fi usor de facut, in special din cauza spalarii, curatarii si portionarii merelor (macar la partea cu rasul am putut folosi robotul), apoi ca urmare a pregatirii aluatului. In plus, am avut surpriza sa observ ca cele 1.5kg de mere, obtinute in urma razuirii,  nu mi-au fost de ajuns pentru a umple aluatul pregatit (multumesc "Fantezie in bucatarie" pt reteta de aluat), asa ca am facut pauza dupa prima tava, am mai razuit inca pe atat si am luat-o de la capat.
Ce mai, muuulta munca! Si nu pot sa nu ma gandesc "oare cum reuseste bunica lui B sa faca acest strudel de fiecare data cand mergem la ea sau cand ne trimite ceva bunatati la pachet?", in cantitati mari si fara ajutorul robotului. Cred ca a sughitat bunica batrana toata ziua azi, la cat de mult m-am gandit la ea ... cu admiratie si recunostinta.
Una peste alta, strudelul a iesit tare bun, iar reteta folosita a fost foarte apropiata de cea a bunicii lui B, lucru care m-a bucurat foarte tare. Totusi, cred ca va mai trece mult timp pana voi mai fi pregatita sa o refac; data viitoare, sigur ma rezum la o singura tava, doua sunt prea mult pentru mine.

Trufe cu ricotta, nuci si biscuiti

Scenariul binecunoscut: aveam prin frigider o cutie ratacita de branza, gata sa expire. De data asta este vorba de o cutie de Ricotta, cumparata din curiozitatea de a vedea cum este aceasta branza italieneasca, despre care stiam ca este des folosita pentru deserturi. Cum nu am avut timp sa caut o reteta in care sa o inglobez, intentionam sa o folosesc intr-un tort cu branza, dar nu am avut chef de torturi in acest weekend. Acum e duminica seara, piticii vroiau "dulce", asa ca am luat cutia de branza sperand ca in interiorul capacului sa gasesc o reteta interesanta (produsele Granorolo au mereu o reteta inclusa pe eticheta).
Pornind de la reteta propusa de producator, "Crema Ricotta cu miere si rom", am ajuns la niste delicioase trufe cu nuca, mult mai sanatoase decat varianta cunoscuta, cu mult unt, dar la fel de cremoase si bune.
Sunt sigura ca voi reface de multe ori aceste mici bombonele ce se topesc in gura, deoarece copiii au fost foarte incantati de gust, dar mai ales de posibilitatea de a forma ei singuri micutele bilute.
In plus, de astazi pot adauga si Ricotta pe lista lactatelor italiene cu care surioara mea m-a imprietenit pe viata in aceasta vara, alaturi de Mascarpone, Mozzarella si Scamorza.

Placinta cu mere si stafide

Am primit de la tara o sacosa maaaare cu mere tomnatece, ce mi-au parfumat camara dumnezeieste, dar care, datorita metodele naturale de cultivare, au inceput sa se altereze. Prin urmare, este necesar sa le consumam cat mai rapid si, cum nu sunt deloc prezentabile, mie imi revine sarcina de a le face demne de a fi mancate.
Prima varianta: traditionala placinta cu mere rase, indesate intre doua foi de aluat, neaparat subtiri, pentru a nu altera prea mult gustul delicios al merelor tavalite prin scortisoara.
Am foarte clara in minte imaginea mamei mele pregatind aceasta placinta si, mai ales, a mainilor ei, in timp ce storceau merele rase, de sucul pe care il lasau in urma amestecarii cu zahar. Pentru ca nu puteam sa le servesc seara copiilor sucul de mere astfel rezultat, am decis sa il pastrez in placinta, amestecand merele cu pesmet. Ideea a fost foarte buna, umplutura a devenit mai ferma, iar placinta s-a putut taia usor si a fost mai aspectoasa.

Salam de biscuiti

Pregatind aceasta reteta mi-am dat seama cum am mintit spunand ca, odata casatorita nu stiam sa pregatesc decat clatite; salamul de biscuiti era unul dintre dulciurile des consumate la noi in casa, cat eram copil, pe care, cu timpul, am ajuns sa il compun singura, alaturi de mai sus amintitele clatite. Astazi am refacut exact reteta mamei, copiata candva din caietul ei, pe vremea cand inca nu aveam copii. Mi-a luat cel putin 5 ani sa o si pun in practica. :p

Salamul de biscuiti este unul dintre cele mai usoare deserturi si care, totodata, poate fi reinventat la fiecare preparare, putandu-i-se adauga stafide, nuci, alune, bucatele mici de rahat, fructe confiate sau bucatele de ciocolata.

Prajitura cu nuca si crema de lapte condensat

M-am aventurat iarasi sa incerc o prajitura din revista, de data asta incarcata cu mai multa experienta si incredere in a face modificari reusite. Din fericire nu a fost nevoie decat a umbla la cantitati, nu si la ingrediente, pentru a o face pe Maia sa exclame "Arata exact ca in poza", iar eu sa ma impaunez toata.
Este prima oara cand prepar crema cu lapte condensat, nu stiam la ce sa ma astept, asa ca am fost placut surprinsa de finetea ei si de gustul subtil, ce mi-a adus aminte de cafelele cu lapte (probabil chiar condensat) din care gustam pe ascuns cand eram mica. :)

Prajitura cu mar, morcov si nuca (de post)

Pentru astazi aveam nevoie sa pregatesc un desert gustos pentru copii, care, in plus, sa fie de post. Imediat m-am gandit ... mar; era perfect, am experimentat deja cateva prajiturele de post in care marul a facut minuni asupra gustului si texturii. Din pacate aveam nevoie de margarina, ingredient care imi lipseste, asa ca m-am limitat numai la cateva ingrediente de baza, sperand ca prezenta diverselor condimentelor sa umple golul.
Desertul a fost neasteptat de apreciat, nu numai de copii, ci si de cei mari. Chiar daca aspectul nu este prea atragator, cu aceasta ocazie am descoperit un desert foarte potrivit pentru copii, chiar si pentru bebelusi sub 1 an (poate cu un adaos mai mic de zahar decat cel incercat de mine).