Cozonac impletit, cu mac si nuca

Reteta am gasit-o in revista Burda Special, editata in 2002 (pe vremea cand retetele din reviste chiar erau realizate, nu compuse), descoperita de mama printr-un colt uitat de biblioteca. Am dorit sa o pregatesc de Craciun, dar cum am primit multi cozonaci de la gospodinele cu experienta ale familiei, am lasat-o pe mai tarziu, adica de Sf. Ion. Sincer, nu m-a deranjat amanarea, deoarece cand vine vorba de preparate cu drojdie, ma apuca mereu o oarecare frica de nereusita, indusa, probabil, de obsesia mamei ca nu ii vor iesi cum trebuie cozonacii; in fiecare an, de Craciun si Paste, in ziua pregatirii, pana in momentul primei degustari, eventual si cu o zi inainte, mama, apoi si soacra, mi-au impartasit temeri legate de necrescutul cozonacilor, de probabilitatea de a iesi aluatul cleios, prea dulce sau prea nearomat ... sau ... sau ... sau...

Cu aceasta reteta am pregatit cozonac pentru a doua oara si, din fericire, din nou, frica de a nu obtine un cozonac reusit, a fost rapid inlaturata, pregatirea a mers lin, aluatul l-am framantat tare usor (cu mana), umpluturile au iesit la fix, singurul moment mai tensionat fiind la partea cu impletitul, dar l-am depasit rapid, fiind doar un prag psihologic autoindus, nu unul tehnic.

Sunt sigura ca oricine va incerca acest cozonac va fi la fel de impresionat de gustul bogat, textura pufoasa, aspectul special, si nu in ultimul rand, de usurinta si ingeniozitatea cu care este realizat.

Am fost foarte incantata de aspect, apoi de prezenta umpluturilor bogate in mac si nuca si, desi arata atat de bine incat prima reactie este “Trebuie sa fie tare greu de facut!”, cozonacul acesta este pe atat de impresionant, pe cat este de usor de facut, chiar si de incepatori in ale aluaturilor dospite.

INGREDIENTE ALUAT:

250ml lapte cald

30g drojdie proaspata

70g zahar (10g+60g)

600g faina pentru cozonac (60g+540g)

un praf de sare

3 plicuri zahar vanilat

1 ou

coaja de lamaie

60g unt topit
1/2 lingurita esenta de rom

UMPLUTURA MAC:

180ml lapte

60g zahar

1 pliz zahar vanilat
100g mac

1/4 lingurita scortisoara

25g gris

UMPLUTURA NUCA:

100ml lapte

100g zahar

250g nuca prajita si macinata

1 albus

PREPARARE:

Pentru aluat, intai se prepateste maiaua. In laptele cald se dizolva drojdia, apoi se incorporeaza cu telul, 60g faina si 10g zahar. Odata amestecata bine, maiaua se acopera si se lasa 15 minute sa creasca, intr-un loc cald, ferit de curent.

Intr-un castron mare se amesteca faina cernuta cu zaharul (tos si vanilat), sarea, oul, coaja de lamaie si maiaua (in partea stanga a pozei de sus).
Asa arata maiaua adaugata peste restul ingredientelor.

La final, dupa ce s-au amestecat putin celelalte ingrediente, se adauga untul topit (cald).

Aluatul se framanta bine (aprox. 5-10 min), pana cand se obtine o bila compacta, nelipicioasa si elastica. Este gata de a fi pus la crescut atunci cand, daca se apasaza usor cu buricul unui deget, aluatul din adancitura se ridica imediat la loc.

Aluatul se lasa in castronul in care a fost framantat, numai daca acesta este indeajuns de mare pentru a contine aluatul crescut; altfel se transfera intr-un castron mai mare si se lasa la crescut, acoperit, intr-un loc calduros, timp de 1 ora.

Daca am cuptorul in uz si in timpul pregatirii, pun castronul pe aragaz sau pe un scaun in fata cuptorului.

Pentru umplutura de mac, se dau in fiert laptele si cele doua tipuri de zahar. Cand a inceput sa fiarba se adauga scortisoara si macul, apoi se asteapta a clocoti din nou.

Se adauga grisul si se mai lasa sa fiarba 3 min, la foc mic, timp in care se amesteca mereu, pentru a nu se lipi.

Se lasa la racit, timp in care compozitia se va mai intari.

Pentru umplutura de nuca, se dau in fiert laptele si zaharul. Cand a inceput sa fiarba, oala se ia de pe foc si se adauga nucile macinate marunt. In acest moment, compozitia cu nuca va fi destul de moale, dar se va intari odata ce se raceste. 

Cand s-a racit se adauga albusul batut spuma tare.

La finalul timpului necesar pentru cresterea aluatului, acesta se scoate din castron si se mai framanta usor, pana se obtine din nou o bila, care se imparte apoi in doua bucati egale.

Pe blatul infainat sau pe un covoras special de silicon (metoda mea preferata, datorita covorasului de la Ikea, cel mai ieftin gasit de mine in piata), se intind, pe rand, cele doua foi. Se urmareste a obtine doua foi patrate, 35x35cm.

Fiecare foaie se unge pe toata suprafata ei cu umplutura sa, apoi se ruleaza, cat mai strans, dar nu cat sa dea pe afara.

Rulourile se taie in jumatate, pe lung.

Se asaza jumatatile, cu taietura in sus, alternand umpluturile, apoi se impletesc, doua cate doua.

Pentru ca nu dispun de forma speciala, cu orificiu rotund in mijloc, am improvizat putin, astfel: pe fundul unei tavi de tort cu inel detasabil (26cm) se fixeaza hartie de copt, iar peretii se ung cu unt si se tapeteaza cu faina. In centrul acesteia se asaza un borcan mic, plin pe jumatate cu apa, uns si tapetat la exterior. Eu am uitat sa adaug apa si a iesit ok.

Cele doua impletituri se asaza in tava, una in continuarea celeilalte, imprejurul borcanului, sub forma unei coronite. Aluatul se mai lasa 15-30 min sa creasca, in tava.

Tava se introduce in cuptorul preincins si se coace la foc mic in primele 5 minute, apoi la foc mijlociu spre mare, timp de 40min. Daca se observa ca s-a rumenit prea tare, dupa 20 min, se poate reduce focul si se acopera cu folie de aluminiu.
Tava se scoate din cuptor, se lasa 5 minute la racit, apoi se scoate inelul, cu grija. Se serveste, de preferinta, in aceeasi zi, asa se poate savura cu adevarat fragezimea aluatului dospit.