A venit si timpul sa se coaca zmeura! Yupii! Mare motiv de bucurie pentru mine, deoarece sunt o mare admiratoare a acestor fructe, inca de pe vremea gradinitei.
Ma leaga amintiri tare placute de zilele de vara, imediat inainte de inceputul vacante mari, cand imi petreceam alene ultimele zile de gradinita, in curtea acesteia, unde se afla o tufa mare de zmeura. Si tufa aceea avea ceva magic in ea, pe langa micile fructe aromate, binenteles; zmeurii erau plantati cumva in cerc si daca te chinuiai putin puteai intra in mijlocul lor, unde educatoarele nu te puteau vedea si, astfel, puteai sa mananci zmeura pe saturate, cu un mare bonus, fara sa te cicaleasca nimeni (era in perioada aceea un curent in care copiii, la gradinita, erau considerati cuminti numai daca stateau smirna pe scaunele). Intre timp zmeurii au fost taiati, gradinita a fost daramata, dar vara de vara imi aduc aminte de acele zile, cu un pahar doldora de zmeura.
Matei imi impartaseste pasiunea pentru zmeura, Alexandra, ca de obicei, este mai reticenta, dar pana si ea a recunoscut ca prajitura cu zmeura de astazi este foarte buna. Asa ca, faceti un scurt drum prin piata si sigur veti da peste o bunicuta cumsecade care sa va vanda un pahar de zmeura pentru cea mai rapida si parfumata prajitura cu zmeura, adaptata dupa reteta francezilor, Clafoutis.