Tort Bucsa (fondant), cu multumiri la final :)

Din pacate, pentru acest tort nu am poze din timpul prepararii, ceea ce, se pare, este o regula pentru toate torturile mele cu fondant. Aceasta categorie aparte de dulciuri imi ocupa mai mult timp decat toate celelalte, sunt inca in proces de invatare si totusi, cum necum, pana acum au iesit decente.

Acest tort a avut o poveste aparte, insa; pentru onomastica Mateiasului, trebuia sa fie un camion cu remorca, imbracat in crema si decorat cu bombonele, apoi s-a vrut tractor, dar din lipsa unor roti inegale, demne de un tractor, a redevenit camion.
De unde modificarile? Din greseli de acomodare la un nou mixer, care, pana ajungem sa ne cunoastem bine, insista sa ma pedepseasca si sa imi faca munca mai grea, in loc sa mi-o usureze. :p Prin urmare am batut blatul prea putin si, in mod previzibil, nu a iesit aerat si a necesitat sa fie strapuns de nenumarate ori cu furculita pentru a face siropul sa-l inmoaie cat de cat. Daca blatul nu a crescut cum trebuia, a fost necesar un al doilea blat, care a mai adaugat o ora la timpul de preparare si racire.
Apoi, ca si cum nu era deajuns, delicioasa crema de capucino cu unt si-a facut de cap cu nervii mei si s-a taiat ... de 2 ori, capatand un aspect total neatragator. Atunci, Anca, sora si ajutorul meu, a decretat "Il lasam asa, iar dimineata il acoperi cu fondant" :(( Aaaah, uite cum n-am scapat de fondant!
Asa ca m-am trezit cu forte proaspete si m-am apucat de fondant. Dupa ce am vazut ca am nimerit culoarea, m-am mai relaxat putin, dar nu mi-a prins bine, caci am uitat sa tapetez masa cu amidon si tot fondantul intins s-a lipit de ea. :(( L-am recuperat, l-am intins la loc, de data asta pe o masa ninsa cu un strat sanatos de amidon, care apoi s-a imprastiat prin jumatate de bucatarie si pe hainele mele.
Si, ca sa fie treaba treaba, am fost nevoita sa decupez tortul ascunsa in cea mai mica si inghesuita incapere din casa, pentru a fi departe de ochii curiosi si inscoditori ai copiilor. Din fericire, mai departe au fost intelegatori si au acceptat sa se joace in camera lor, pentru ca eu sa pot decora tortul in liniste, inainte ca invitatii sa ni se alature.

De ce va povestesc toate aceste amanunte, ce poate sunt plictisitoare, mai ales pentru cei care ma citesc dar nu ne cunosc personal? Pentru ca voi, cei care ma cititi, sa vedeti cum, desi rezultatele muncii mele sunt adesea aratoase, uneori procesul este anevoios, plin de procedee intortocheate si improvizatii. Dupa aproape 2 ani de experimente culinare, am invatat multe, dar cu o cale lunga in fata, al carui capat nu l-am stabilit inca, iar tot ce stiu este ca imi place sa-l strabat, incercand sa acumulez cat mai multe procedee si tehnici.

Va multumesc ca imi sunteti alaturi in aceasta calatorie; prin comentariile, Like-urile si impresiile voastre ma sustineti si ma incurajati. <3