Baclava turceasca (de post)

Urmatoarea pe lista dorintelor exprimate de membrii de seama ai familiei: Baclava!!! Da sa fie dinaia buuuuuna, cu multa miere si nuca, cum mai avem uneori norocul sa cumparam pe la targurile cu de-ale gurii. Mi-am asumat provocarea si am inceput cercetarile, in cautarea unei retete cat mai aproape de cea originala. Astfel am dat peste aceste filmulete ( de la 1 la 5) extrem de graitoare asupra procesului de pregatire al foilor subtiri cat sa citesti ziarul prin ele, apoi al modului de suprapunere si intercalare al celor cateva ingrediente de baza ce impreuna formeaza un desert irezistibil de dulce.
Baclavaua rezultata este delicioasa, desi am pregatit-o in cantitate mare, o tava de cuptor s-a topit in nici 3 zile, a primit laude din toate partile, asa ca pot sa o transmit mai departe, iar voi sa o incercati cu incredere. Inainte de a incepe incarcati-va cu rabdare, atat pentru pregatire cat si pentru asteptare, caci procesul este de durata, chiar daca foile sunt gata facute, la care se adauga si timpul in care prajitura trebuie lasata sa traga siropul.
Iar daca v-ati hotarat sa o incercati, lasati-o pentru weekend sau intalnirile cu familia/prietenii ... pe cat este de buna, pe atat este de plina de calorii, asa ca musai trebuie impartita! :)

Si cum suntem inca in postul Pastelui, inlocuind untul cu margarina, baclavaua poate fi si de post, o singura bucatica sadisfacand rapid nevoia de dulce.

Mucenici moldovenesti cu sirop, miere si nuca

De cand cu succesul cozonacului pregatit de Craciun, odata cu inceputul lunii martie incepusem pregatirile (psihologice) pentru provocarea mucenicilor ... moldovenesti, binenteles, singura varianta ce merita atentie, cei cu zeama mi-au displacut profund inca de mica.
Cum preferintele sunt impartite intre membrii familiei, am negociat cu Maia sa ne faca din cei cu zeama si sa imi lase mie placerea celor din aluat. Zis si facut, sarcinile erau impartite, totul a  decurs conform planului, pana cand am intrat pe usa Maiei, unde mirosea irezistibil a mucenici moldovenesti, prin urmare n-am putut  pleca acasa cu mana goala si am primit pachet o tava plina de mucenici pufosi si plini de nuca. Daca tot aveam cu ce ne face pofta, am renuntat la ideea mucenicilor mei, planul fiind insa modificat din nou, cand, duminica dimineata, mucenicii Maiei erau deja mancati, iar clanul le ducea dorul.
Iata-ma inapoi la planul initial. M-am pus pe treaba, am luat reteta mamei de cozonac, i-am adaugat siropul, mierea, nuca si, dupa cateva ore, casa era plina de mirosul ademenitor al celor 40 minus 5 mucenici deliciosi, pufosi si bine insiropati.

Paine cu miere si seminte de floarea soarelui

Dupa ce am facut si refacut painea cu cartofi mi-a revenit pofta de paine facuta in casa si, mai ales, de experimentat.
Cum painea este extrem de usor de diversificat, din multimea de variante si adaosuri, pentru astazi am ales semintele de floarea soarelui pentru ca ne plac tuturor din casa si pentru ca ... ei, sincer, aveam multe prin camara, toate in pungulite cumparate cam de multisor si nu stiam cat isi mai pastreaza gustul nealterat.
Alegerea a fost inspirata, chiar mi-a adus un frumos compliment de la Alexandra, care a exclamat incantata "Cine a facut painea asta? Imi place mult de tot!" Yey, fata mea nu are gusturi rele! :)

Biscuiti cu miere (de post)

Se apropie sarbatorile de iarna, motiv de mare bucurie pentru toata lumea, dar pana cand sa le gustam cu adevarat, trebuie sa trecem peste cele 40 de zile de post. Pentru acele zile de privatiuni, va propun sa incercati acesti biscuiti extrem de gustosi si va asigur ca nu-i veti simti mai prejos decat pe cei "de dulce", mierea pe care o contin din plin oferindu-le aroma si textura perfecta.

Prajitura gen "Kinder Felie cu lapte"

De dragul piticei pofticioase, am preparat una dintre cele mai populare retete din blogosfera culinara, in incercarea de a copia gustul renumitului desert de la Kinder, prajiturica "Felie de lapte". Rezultatul se apropie de textura si aroma originalului, castigand, binenteles, la capitolul ingrediente mai sigure.
Va invit sa il incercati si sa va bucurati de acest desert usor si racoritor.

Budinca din paine, cu branza ricotta si miere

Un clasic al copilariei noastre si modul ingenios in care parintii foloseau resturile de paine uscata au dat tonul acestui preparat minunat.
Pentru copii, budinca din paine poate tine loc de mic dejun, cina si, mai ales, desert, in functie de cantitatea de miere adaugata, iar daca este compusa intr-o prezentare agreabila, micutii se vor linge pe buzite si sigur vor mai cere o portie.

Nici adultii nu cred ca ar refuza o portie de budinca si vor aprecia amestecul de branza aromata, presata intre cele doua straturi distincte de paine, unul moale si imbibat cu lapte, iar altul crocant, cu puternica aroma de unt.

Mezes cu crema de gris si lamaie

Prajiturile de foi cu miere imi aduc aminte de prajitura Turcia, prajitura copilariei mele, facuta si re... re... refacuta la fiecare ocazie speciala, la cererea multor rude si prieteni care au degustat-o. Mereu m-au fascinat foile subtiri, coapte de mama pe spatele tavii, apoi unse cu crema si pastrate neatinse in camara, peste noapte, deoarece, se pare, asta-i regula de aur a reusitei prajiturilor cu foi.
Si uite ca, din nu stiu ce pornire, ieri, fiindu-mi ocupat locul la calculator, neavand ce sa fac, m-am dus glont in bucatarie, am luat revista ce statea de cel putin o luna deschisa la pagina cu reteta in cauza si, pana sa-mi dau seama, aveam deja aluatul pentru foi facut.

Cu toate ca mi-am facut ceva griji in privinta foilor, care imi pareau prea subtiri, apoi nu stiam cum sa le transfer de pe tava fara sa le rup, pregatirea foilor si compunerea prajiturii a fost mult mai simpla decat ma asteptam.
Prajitura a fost pe placul familiei si a prietenilor veniti in vizita, iar pe mine m-a convins ca, in urma acelei prajituri din copilarie, pregatite in exces, in detrimentul altora mai pe placul meu, am ramas cu o mare fobie a prajiturilor cu foi :p

Ciocolata din avocado, cu alune (Raw Nutella)

Multa vreme am fost reticenta in privinta fructului de avocado; aflasem ca are o consistenta untoasa si un gust destul de fad, si, cel mai important, ca este recomandat in timpul sarcinii, continand aproape 20 de nutrienti esentiali, printre care fibre, potasiu, vitamine E, B-uri si acid folic.
Am ajuns sa il incerc abia spre sfarsitul primului an de viata al lui Matei, incluzandu-l in "papiciulica" (piure de fructe) zilnica a piticului aflat in plina "diversificare alimentara". Si tot gustand zilnic din el, o bucatica azi, o bucatica maine, daca la inceput mi se facea gura punga, dupa vreo luna am ajuns sa imi lase gura apa :p Nu credeam in conceptul de educare a gustului, dar avocado-ul m-a convins.

Printre multele retete bookmark-uite si pierdute odata cu update-ul de browser initiat de pitici, acum cateva luni, se numara si o reteta de ciocolata fara unt, facuta cu avocado. Cand am descoperit-o, m-a intrigat maxim, incat, cu gandul la ea, am tot cumparat avocado, l-am mancat crud, dar n-am avut curaj sa o testez.
Acum ca am pregatit-o, copiii au fost tare uimiti sa vada ca au voie sa manance o gramada de ciocolata si sunt foarte incantati de "ciocolata sanatoasa" facuta de mami :)
Sigur, nu-i aceiasi senzatie pe care o ai cand mananci o lingurita de Nutella, nu ti se lipeste pe fiecare mm patrat din gura, dar gustul de cacao si alune este indeajuns de pregnant, incat sa acopere gustul de avocado si sa sadisfaca pofta de cioco.

Fursecuri de iarna (ovaz, seminte, portocala, miere, cuisoare)

Pornind de la indicatiile dintr-o carte cu retete sanatoase, pentru copii (The Children's Baking Book) am modificat putin in functie de ingredientele din dotare, binenteles, am obtinut cu totul altceva, dar rezultatul a fost cu mult peste asteptari: un fel de fursecuri crocante, cu aroma ametitoare de portocala si cuisoare, numai bune de mancat calde, dupa o bulgareala buna si un dat cu saniuta.
In plus, daca inlocuiesti untul cu margarina, obtii si o minunata reteta de post, potrivita ultimei saptamani de post, inainte de Craciun.

Tort cu miere, nuca si caramel

In acest weekend sarbatorim, in avans, onomastica Alexandrei si, cum avem multi invitati la eveniment, ca sa putem socializa cu toata lumea, am decis sa o serbam doua zile la rand, sambata cu rudele, iar duminica impreuna cu prietenii. Prin urmare era nevoie de doua torturi, lucru la care nu m-am gandit atunci cand am facut cumparaturile, vazandu-ma nevoita sa aleg reteta pentru tortul de sambata in functie de ceea ce aveam prin casa ... resturi :)
Pornind de la sosul caramel ramas de la glazura tortului cu mere si de la mierea cumparata din comert (inainte de a ne face provizii cu miere "adevarata" de pe Valea Doftanei) am incercat sa fac tortul de fata ... azi-noapte.
Am pornit de la o reteta de prajitura cu miere din cartea "Delicii in bucatarie" editata de Adevarul si, asa cum deja ma temeam judecand dupa ingrediente si modul de preparare prezentat, a iesit un mare fiasco. Maaaare fiasco! Mereu am zis ca daca ingredientele sunt bine alese, o prajitura nu are cum sa iasa prost, dar azi-noapte m-am contrazis singura ... Era atat de cleios blatul si de acru (continea sucul de la o jumatate de lamaie) incat nu am putut inghiti ce am gustat (de obicei nu gust dinainte ce pregatesc, dar de data asta arata asa dubios incat mi-a fost teama sa servesc fara sa gust). In concluzie, blatul l-au mancat cateii, iar de dimineata m-am apucat sa compun un alt blat, aproximand singura ingredientele si schimband modul de preparare.
Din fericire, de data asta a iesit foarte bun si apreciat, in special de tatal meu, mare iubitor de dulciuri cu adevarat dulci.

Briose cu nuci caramelizate, miere si scortisoara

Ceva rapid si plin de savoare, insipirat de aceste zile tomnatice si mult prea racoroase.

Tarta cu iaurt, miere si piure de fructe

Pentru micii mofturosi care nu accepta tartele cu bucatele de fructe, varianta cremoasa cu piure si iaurt a fost foarte bine primita.