Tort cu nuca, in blat si crema

Va prezint un tort incantator, dupa o reteta a unei bune prietene de familie, pe care, copil fiind, l-am adorat. Binenteles, am fost extatica sa descopar reteta in caietul de retete al mamei, sub denumirea simpla "Tort cu nuca, Craita" si apoi sa il refac purtand speranta ca voi obtine acel tort minunat cu blat de nuca, fara faina si crema cu nuca si unt.
Va promit un tort special, de care nu va veti satura prea usor! Nu uitati, toamna este anotimpul propice pentru acest gen de desert ... zile racoroase si nuci proaspete :)

Tort Krantz

Uffaaaa, ce-am mai lipsit; parca nu imi vine sa cred, s-au facut vreo 3 saptamani! Abia azi, cand m-am pus pe treaba, mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit. Bine ca mi-a trecut :)
Acum sa va spun si ce m-a scos din letargie: in urma cu 9 ani, 2 copii de 21 de ani, fosti colegi de clasa, ce se cunoasteau de 6 si se iubeau declarat de 3, au decis sa isi continue viata nedespartiti, privind amandoi in aceeasi directie, echipati cu multa dragoste si ... inconstienta :)) Acei copii suntem noi, iar tortul ales pentru aceasta ocazie are si el povestea lui, avand la baza prajitura cu care ma rasfata sotul meu, intr-o perioada in care orice femeie merita sa fie tratata astfel (si nu numai), pe cand purtam in burtica primul nostru piticutz. Pe atunci facusem o obsesie pentru acest desert, chiar l-am ales sa ne fie alaturi si sub forma tortului de botez al Alexutzei, dupa care a cazut in dizgratie, pe ideea "ce-i prea mult strica".
L-am regasit dupa 6 ani, la fel de dulce si gustos, replicat atent, dupa ce am degustat intai prajitura stiuta (de la cofetaria Tip Top). Am mers pe ideea prajiturii Krantz din cofetarii, cea cu 3 creme, si sunt tare mandra de rezultat; pentru prima oara, textura cremelor a iesit perfect, iar gustul este delicios. :D

Mezes cu crema de gris si lamaie

Prajiturile de foi cu miere imi aduc aminte de prajitura Turcia, prajitura copilariei mele, facuta si re... re... refacuta la fiecare ocazie speciala, la cererea multor rude si prieteni care au degustat-o. Mereu m-au fascinat foile subtiri, coapte de mama pe spatele tavii, apoi unse cu crema si pastrate neatinse in camara, peste noapte, deoarece, se pare, asta-i regula de aur a reusitei prajiturilor cu foi.
Si uite ca, din nu stiu ce pornire, ieri, fiindu-mi ocupat locul la calculator, neavand ce sa fac, m-am dus glont in bucatarie, am luat revista ce statea de cel putin o luna deschisa la pagina cu reteta in cauza si, pana sa-mi dau seama, aveam deja aluatul pentru foi facut.

Cu toate ca mi-am facut ceva griji in privinta foilor, care imi pareau prea subtiri, apoi nu stiam cum sa le transfer de pe tava fara sa le rup, pregatirea foilor si compunerea prajiturii a fost mult mai simpla decat ma asteptam.
Prajitura a fost pe placul familiei si a prietenilor veniti in vizita, iar pe mine m-a convins ca, in urma acelei prajituri din copilarie, pregatite in exces, in detrimentul altora mai pe placul meu, am ramas cu o mare fobie a prajiturilor cu foi :p

Prajitura cu ness

Hotarat lucru, am o predispozitie pentru prajiturile formate dintr-un strat de blat pufos si neinsiropat, acoperit cu unul de crema fina, iar in cazul acestei prajituri cu ness, simplitatea compozitiei nu face decat sa-i potenteze aroma.
Crema cu ness si frisca, blatul pandispan cu cacao, inmuiat doar prin suprapunerea cremei, imi plac maxim, motiv pentru care am si expediat restul prajiturii catre colegii lui B, neavand incredere ca nu o voi manca pe toata. :D