Prajitura cu foi fragede si crema mascarpone

Cand am facut prajitura Radauteana am fost foarte incantata de cat de fragede au iesit foile cu amoniac si cat de fleata am fost ca m-am temut atat de acest tip de foi.
Avand niste mascarpone prin frigi, gata sa expire, stiti voi, vechea poveste, am zis sa imi mai incerc odata mana cu prajiturile cu foi, sa ma asigur ca pana acum nu a fost vorba numai de norocul incepatorului, chiar fiind usor de facut.
Foile sunt la fel de fragede cum mi le aminteam, iar, tinute peste noapte in frigider, unde au tras umezeala din branza untoasa, a doua zi, prajitura a iesit o nebunie.
Aceasta este, de fapt, varianta cu mascarpone a unei prajituri foarte intalnita cand eram mica, preparata cu budinca sau cu crema de lapte.

Mezes cu crema de gris si lamaie

Prajiturile de foi cu miere imi aduc aminte de prajitura Turcia, prajitura copilariei mele, facuta si re... re... refacuta la fiecare ocazie speciala, la cererea multor rude si prieteni care au degustat-o. Mereu m-au fascinat foile subtiri, coapte de mama pe spatele tavii, apoi unse cu crema si pastrate neatinse in camara, peste noapte, deoarece, se pare, asta-i regula de aur a reusitei prajiturilor cu foi.
Si uite ca, din nu stiu ce pornire, ieri, fiindu-mi ocupat locul la calculator, neavand ce sa fac, m-am dus glont in bucatarie, am luat revista ce statea de cel putin o luna deschisa la pagina cu reteta in cauza si, pana sa-mi dau seama, aveam deja aluatul pentru foi facut.

Cu toate ca mi-am facut ceva griji in privinta foilor, care imi pareau prea subtiri, apoi nu stiam cum sa le transfer de pe tava fara sa le rup, pregatirea foilor si compunerea prajiturii a fost mult mai simpla decat ma asteptam.
Prajitura a fost pe placul familiei si a prietenilor veniti in vizita, iar pe mine m-a convins ca, in urma acelei prajituri din copilarie, pregatite in exces, in detrimentul altora mai pe placul meu, am ramas cu o mare fobie a prajiturilor cu foi :p