Prajitura napolitana cu nuca si caramel

Una dintre prajiturile copilariei, pe care o asociez perioadei Craciunului, acea perioada din an in care mama aloca mai mult timp prajituritului si cand nuca nu lipsea din camara.
Daca va apucati sa o pregatiti puteti fi siguri ca nu va rezista pana a doua zi decat printr-un puternic exercitiu de vointa, deoarece nuca prajita si caramelul ofera acestei prajituri o savoare irezistibila dupa care simturile vor pofti continuu.

Tort cu nuca, in blat si crema

Va prezint un tort incantator, dupa o reteta a unei bune prietene de familie, pe care, copil fiind, l-am adorat. Binenteles, am fost extatica sa descopar reteta in caietul de retete al mamei, sub denumirea simpla "Tort cu nuca, Craita" si apoi sa il refac purtand speranta ca voi obtine acel tort minunat cu blat de nuca, fara faina si crema cu nuca si unt.
Va promit un tort special, de care nu va veti satura prea usor! Nu uitati, toamna este anotimpul propice pentru acest gen de desert ... zile racoroase si nuci proaspete :)

Semiluna cu nuca

Din aceeasi categorie cu prajitura precedenta, "Semiluna cu nuca" ne-a indulcit copilaria, fiind una dintre acele prajituri rapide, nepretentioase, dar carei pufosenii si aroma nu ii poti rezista. Copil fiind ma incanta foarte tare si prin forma jucausa, in care am ales sa o prezint, la randu-mi, copiilor mei.

Baclava turceasca (de post)

Urmatoarea pe lista dorintelor exprimate de membrii de seama ai familiei: Baclava!!! Da sa fie dinaia buuuuuna, cu multa miere si nuca, cum mai avem uneori norocul sa cumparam pe la targurile cu de-ale gurii. Mi-am asumat provocarea si am inceput cercetarile, in cautarea unei retete cat mai aproape de cea originala. Astfel am dat peste aceste filmulete ( de la 1 la 5) extrem de graitoare asupra procesului de pregatire al foilor subtiri cat sa citesti ziarul prin ele, apoi al modului de suprapunere si intercalare al celor cateva ingrediente de baza ce impreuna formeaza un desert irezistibil de dulce.
Baclavaua rezultata este delicioasa, desi am pregatit-o in cantitate mare, o tava de cuptor s-a topit in nici 3 zile, a primit laude din toate partile, asa ca pot sa o transmit mai departe, iar voi sa o incercati cu incredere. Inainte de a incepe incarcati-va cu rabdare, atat pentru pregatire cat si pentru asteptare, caci procesul este de durata, chiar daca foile sunt gata facute, la care se adauga si timpul in care prajitura trebuie lasata sa traga siropul.
Iar daca v-ati hotarat sa o incercati, lasati-o pentru weekend sau intalnirile cu familia/prietenii ... pe cat este de buna, pe atat este de plina de calorii, asa ca musai trebuie impartita! :)

Si cum suntem inca in postul Pastelui, inlocuind untul cu margarina, baclavaua poate fi si de post, o singura bucatica sadisfacand rapid nevoia de dulce.

Mucenici moldovenesti cu sirop, miere si nuca

De cand cu succesul cozonacului pregatit de Craciun, odata cu inceputul lunii martie incepusem pregatirile (psihologice) pentru provocarea mucenicilor ... moldovenesti, binenteles, singura varianta ce merita atentie, cei cu zeama mi-au displacut profund inca de mica.
Cum preferintele sunt impartite intre membrii familiei, am negociat cu Maia sa ne faca din cei cu zeama si sa imi lase mie placerea celor din aluat. Zis si facut, sarcinile erau impartite, totul a  decurs conform planului, pana cand am intrat pe usa Maiei, unde mirosea irezistibil a mucenici moldovenesti, prin urmare n-am putut  pleca acasa cu mana goala si am primit pachet o tava plina de mucenici pufosi si plini de nuca. Daca tot aveam cu ce ne face pofta, am renuntat la ideea mucenicilor mei, planul fiind insa modificat din nou, cand, duminica dimineata, mucenicii Maiei erau deja mancati, iar clanul le ducea dorul.
Iata-ma inapoi la planul initial. M-am pus pe treaba, am luat reteta mamei de cozonac, i-am adaugat siropul, mierea, nuca si, dupa cateva ore, casa era plina de mirosul ademenitor al celor 40 minus 5 mucenici deliciosi, pufosi si bine insiropati.

Cozonac din aluat cu unt si umplutura de nuca

Iata-ma incercand cozonacul clasic si ce reteta este mai buna decat cea a caror rezultate delicioase le cunosti de mic, cea plina de incarcatura emotionala, caci este o mostenire de familie si, nu in ultimul rand, cea care stii sigur ca nu va da gres.
Spre usurarea mea, pregatirea a fost usoara, iar rezultatul de toata lauda, motiv pentru care, pe viitor, la orice sarbatoare, cozonacul acesta nu va mai lipsi din casa noastra, copiii solicitandu-l la micul dejun, alaturi de o cana cu lapte caldut, timp de aproape o saptamana (cat sa coc 2 transe a cate 2).
Va invit sa incercati si reteta mamei mele, in speranta ca veti gasi cozonacii la fel de pufosi, aromati si parfumati, pe cat ii consider eu.

Mascote si mini mascote, cu nuci coapte

Surpriza! Mi-am pus in gand sa deschid propria cofetarie online. Proiectul este in lucru de ceva timp, lista de produse este in formare, site-ul inca asteapta sa primeasca un nume, dar un lucru este sigur: mascotele acestea se vor afla in oferta finala.
Fie ele mari, mici sau in forma de inimioare, cu siguranta vor fi preferatele multora, asa cum si pe noi ne-au castigat iremediabil crema fina cu cacao si bucatele de nuci coapte, in coaja de ciocolata amaruie. Cine vrea sa faca prima comanda?

PS: Multumesc mami pentru reteta :*

Baigli cu nuca si mac

Era o dimineata racoroasa de toamna, iar Matza mea s-a trezit cu dorinta de cozonac, asa ca, am cotrobait prin camara dupa ultimele urme de nuca si mac, pentru a incerca un produs aflat pe lista de "To do".
Neavand nicio reteta de la care sa pot porni, am inceput cautarile pe net, iar singurul ajutor mi-a venit din partea blogurilor culinare romanesti, motoarele de cautare neavand decat referiri locale la acest subiect. Astfel, din pacate, nu am reusit sa aflu nimic despre originile acestui cozonacel rulat, cu multa umplutura, dar voi mai cauta.
In materie de retete, majoritatea contin untura, ingredient de care nu am cum face rost, asa ca am fost tare fericita cand am gasit-o pe cea a Myrei, in care este folosit uleiul. Alegerea a fost foarte inspirata, cozonaceii au iesit absolut deliciosi, timpul de pregatire a fost mult mai redus decat ma asteptam, comparativ cu cel asociat cozonacului clasic. Cat despre miros, acesta nu poate fi descris cu acuratete, dar m-a impresionat cu intensitatea sa si cu puterea de a trezi in memoria mea amintiri foarte vii legate de sarbatorile de Craciun. Abia astept sa il pregatesc din nou, dar nu cred ca voi avea rabdare inca 2 luni.

Tort Krantz

Uffaaaa, ce-am mai lipsit; parca nu imi vine sa cred, s-au facut vreo 3 saptamani! Abia azi, cand m-am pus pe treaba, mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit. Bine ca mi-a trecut :)
Acum sa va spun si ce m-a scos din letargie: in urma cu 9 ani, 2 copii de 21 de ani, fosti colegi de clasa, ce se cunoasteau de 6 si se iubeau declarat de 3, au decis sa isi continue viata nedespartiti, privind amandoi in aceeasi directie, echipati cu multa dragoste si ... inconstienta :)) Acei copii suntem noi, iar tortul ales pentru aceasta ocazie are si el povestea lui, avand la baza prajitura cu care ma rasfata sotul meu, intr-o perioada in care orice femeie merita sa fie tratata astfel (si nu numai), pe cand purtam in burtica primul nostru piticutz. Pe atunci facusem o obsesie pentru acest desert, chiar l-am ales sa ne fie alaturi si sub forma tortului de botez al Alexutzei, dupa care a cazut in dizgratie, pe ideea "ce-i prea mult strica".
L-am regasit dupa 6 ani, la fel de dulce si gustos, replicat atent, dupa ce am degustat intai prajitura stiuta (de la cofetaria Tip Top). Am mers pe ideea prajiturii Krantz din cofetarii, cea cu 3 creme, si sunt tare mandra de rezultat; pentru prima oara, textura cremelor a iesit perfect, iar gustul este delicios. :D

Tort aniversar, cu nuca, dulce de leche si mascarpone

M-am bucurat tare mult sa o am pe surioara mea draga alaturi de noi , sa o aniversam impreuna in acest an, si totodata sa am ocazia de a pregati preparatele dulci pentru petrecere. Piesa principala urma sa fie, binenteles, tortul. Stiam cam ce trebuie sa contina, ingredientele principale sunt mereu aceleasi: nuca, nuca in caramel si ciocolata, carora le-am adaugat gustul de caramel din dulce de leche, plus finetea cremei de branza.
Problema a aparut cand am inceput sa masor toate tavile din casa, iar niciuna nu parea a fi indeajuns de mare incat sa gazduiasca un tort pentru aproape 30 de petrecareti, plus eventualele solicitari pentru o a doua portie. Uite asa mi-am cumparat inca o tava dreptunghiulara si a iesit o bunatate de tort pentru 40 de persoane, greu de aproximativ 5kg.

Chec din albusuri si nuca

Dupa acest weekend am ramas cu o gramada de albusuri si primul gand legat de cum sa le folosesc a fost "Checul de albusuri", iar reteta am luat-o din cartea dnei Silvia Jurcovan.
Cum nu stiam la ce sa ma astept si temandu-ma sa nu iasa un chec cam uscat, l-am glazurat cu niste ciocolata, pe care checul a absorbit-o cu nesat. Va sfatuiesc sa il tineti la frigider, devine foarte racoritor si dobandeste o consistenta de se topeste in gura.

Tort cu multa nuca

De cand cu tortul decorat cu nuci caramelizate am ramas fixata pe dulciuri cu nuca, iar ieri am incercat un nou blat, evident cu nuca, dar cu unt, nu gen pandispan, ce sta la baza unui desert renumit in Grecia, denumit Karidopita.
Acest Karidopita este o prajitura cu nuci, insiropata abundent. Avand niste crema de lapte ramasa de la un dulce anterior, am preferat sa sar peste partea cu insiropatul si bine am facut, deoarece blatul oricum a iesit indeajuns de dulce, iar de inmuiat l-a inmuiat crema.
Si cu acesta, epopeea mea in domeniul dulciurilor cu nuca ia sfarsit, cel putin pentru o vreme ... acest Karidopita are nuca pe saturate.

Prajitura cu dulce de leche si nuci caramelizate

La cererea uneia dintre cele mai mari fane si "comentatoare" ale blogului, reeditand usor Prajitura cu nuca si crema de lapte condensat, va prezint aceasta prajitura extrem de dulce si caramelizata, moale, cremoasa, acoperita cu irezistibile bucati de crantz ... o experienta savuroasa, prin complexitatea sa.

Cozonac impletit, cu mac si nuca

Reteta am gasit-o in revista Burda Special, editata in 2002 (pe vremea cand retetele din reviste chiar erau realizate, nu compuse), descoperita de mama printr-un colt uitat de biblioteca. Am dorit sa o pregatesc de Craciun, dar cum am primit multi cozonaci de la gospodinele cu experienta ale familiei, am lasat-o pe mai tarziu, adica de Sf. Ion. Sincer, nu m-a deranjat amanarea, deoarece cand vine vorba de preparate cu drojdie, ma apuca mereu o oarecare frica de nereusita, indusa, probabil, de obsesia mamei ca nu ii vor iesi cum trebuie cozonacii; in fiecare an, de Craciun si Paste, in ziua pregatirii, pana in momentul primei degustari, eventual si cu o zi inainte, mama, apoi si soacra, mi-au impartasit temeri legate de necrescutul cozonacilor, de probabilitatea de a iesi aluatul cleios, prea dulce sau prea nearomat ... sau ... sau ... sau...

Cu aceasta reteta am pregatit cozonac pentru a doua oara si, din fericire, din nou, frica de a nu obtine un cozonac reusit, a fost rapid inlaturata, pregatirea a mers lin, aluatul l-am framantat tare usor (cu mana), umpluturile au iesit la fix, singurul moment mai tensionat fiind la partea cu impletitul, dar l-am depasit rapid, fiind doar un prag psihologic autoindus, nu unul tehnic.

Sunt sigura ca oricine va incerca acest cozonac va fi la fel de impresionat de gustul bogat, textura pufoasa, aspectul special, si nu in ultimul rand, de usurinta si ingeniozitatea cu care este realizat.

Am fost foarte incantata de aspect, apoi de prezenta umpluturilor bogate in mac si nuca si, desi arata atat de bine incat prima reactie este “Trebuie sa fie tare greu de facut!”, cozonacul acesta este pe atat de impresionant, pe cat este de usor de facut, chiar si de incepatori in ale aluaturilor dospite.

Tort cu nuca si frisca, cu blat in trepte

Tort cu multa nuca, crema fina si blat in trepte, cate una pentru fiecare 10 ani trecuti. :)
Happy birthady ... to me! :p

Fursecuri bulgarasi, cu branza, alune si stafide

Prevazatoare cum sunt, din vacanta de asta-vara m-am intors si cu 2 cutii zahar granulat, special achizitionate pentru decorarea prajiturilor de iarna. Ulterior, pe site-ul Laurei Adamache am descoperit cum acest tip de zahar poate fi pregatit in casa si, cu aceasta ocazie, am putut sa impartasesc si eu mai departe aceasta reteta; nu-mi place sa postez retete cu ingrediente greu de gasit la noi.
Fursecurile au iesit tare frumusele si gustoase. Nu pot sa descriu ce miros placut razbatea din cuptor spre finalul coacerii si cu cata nerabdare le-am scos de acolo. Prajiturelele acestea sunt moi si nu foarte dulci, iar pe alocuri te surprind, printr-o dulceata intensa si placuta,datorata prezentei stafidelor si zaharului crocant.

Prajitura cu gem si nuca, in foi cu cartof

Mai mult din considerente alimentare si abia apoi religioase, anul acesta mi-am propus sa tin prima si ultima saptamana din postul Craciunului; prima saptamana a trecut, eu inca am ramas pastratoare de post, ocazie cu care experimentez retetele de dulciuri, ce nu-s de dulce ;)
O prajitura ce se gaseste si regaseste obsesiv pe blogurile culinare romanesti, este aceasta, cu foi facute cu piure de cartofi, unite si indulcite cu gem si nuca, combinatia cea mai des intalnita in meniurile de post. Cum stiam deja de la o vecina ce fragede sunt dulciurile cu piure de cartofi in compozitie, am incercat si prajitura, m-au napadit din nou amintirile copilariei cu gust de gem si nuca, si, prin urmare, prajitura mi-a placut. Cred ca voi folosi aceste foi si la alte preparate, sunt tare fragede si merita experimentat cu ele.

Trufe cu ricotta, nuci si biscuiti

Scenariul binecunoscut: aveam prin frigider o cutie ratacita de branza, gata sa expire. De data asta este vorba de o cutie de Ricotta, cumparata din curiozitatea de a vedea cum este aceasta branza italieneasca, despre care stiam ca este des folosita pentru deserturi. Cum nu am avut timp sa caut o reteta in care sa o inglobez, intentionam sa o folosesc intr-un tort cu branza, dar nu am avut chef de torturi in acest weekend. Acum e duminica seara, piticii vroiau "dulce", asa ca am luat cutia de branza sperand ca in interiorul capacului sa gasesc o reteta interesanta (produsele Granorolo au mereu o reteta inclusa pe eticheta).
Pornind de la reteta propusa de producator, "Crema Ricotta cu miere si rom", am ajuns la niste delicioase trufe cu nuca, mult mai sanatoase decat varianta cunoscuta, cu mult unt, dar la fel de cremoase si bune.
Sunt sigura ca voi reface de multe ori aceste mici bombonele ce se topesc in gura, deoarece copiii au fost foarte incantati de gust, dar mai ales de posibilitatea de a forma ei singuri micutele bilute.
In plus, de astazi pot adauga si Ricotta pe lista lactatelor italiene cu care surioara mea m-a imprietenit pe viata in aceasta vara, alaturi de Mascarpone, Mozzarella si Scamorza.

Salam de biscuiti

Pregatind aceasta reteta mi-am dat seama cum am mintit spunand ca, odata casatorita nu stiam sa pregatesc decat clatite; salamul de biscuiti era unul dintre dulciurile des consumate la noi in casa, cat eram copil, pe care, cu timpul, am ajuns sa il compun singura, alaturi de mai sus amintitele clatite. Astazi am refacut exact reteta mamei, copiata candva din caietul ei, pe vremea cand inca nu aveam copii. Mi-a luat cel putin 5 ani sa o si pun in practica. :p

Salamul de biscuiti este unul dintre cele mai usoare deserturi si care, totodata, poate fi reinventat la fiecare preparare, putandu-i-se adauga stafide, nuci, alune, bucatele mici de rahat, fructe confiate sau bucatele de ciocolata.

Prajitura cu nuca si crema de lapte condensat

M-am aventurat iarasi sa incerc o prajitura din revista, de data asta incarcata cu mai multa experienta si incredere in a face modificari reusite. Din fericire nu a fost nevoie decat a umbla la cantitati, nu si la ingrediente, pentru a o face pe Maia sa exclame "Arata exact ca in poza", iar eu sa ma impaunez toata.
Este prima oara cand prepar crema cu lapte condensat, nu stiam la ce sa ma astept, asa ca am fost placut surprinsa de finetea ei si de gustul subtil, ce mi-a adus aminte de cafelele cu lapte (probabil chiar condensat) din care gustam pe ascuns cand eram mica. :)