Prajitura Tosca

De Pastele acesta, chinuita de o imensa lene, nu am pregatit nimic dulce familiei. Da, stiu, urat, am creat niste standarde si acum m-am lasat pe tanjeala, mi s-a spus, mi s-a batut subtil obrazul, iar eu ... nimic, da' nimic!
In a doua zi de Paste am mers in vizita la bunicii sotului, la tara, noi sa ne bucuram de compania lor, piticii sa chinuie animalele din ograda si sa fie rasfatatii tuturor. Acolo ne-am intalnit, binenteles, am mancat, ca doar ce sa facem de Paste, iar ca desert, pe langa pasca si cozonaci, am fost rasfatati de verisoara lui B cu o minunat pregatita prajitura Tosca. Era perfecta: blatul pufos si usor umed, crema galbioara si aromata, iar biscuitele glazurat cu cioco de deasupra acompania surprinzator de bine straturile de sub el. Singurul cusur al ei a fost ca nu a fost mai multa :( Ce-i drept, noi eram multi la masa, iar bunul simt m-a indemnat sa ma limitez la o singura bucata, desi dracusorul de pe umarul opus imi soptea obsedant "Haaaaai, mai ia o bucata!"
A doua zi, nu e greu de banuit ce-am facut; binenteles, prajitura Tosca, sub indicatiile Cristinei, verisoara cea priceputa. :*
Daca nu ati pregatit-o pana acum, aflati ca nu e grea si merita incercata, gustul sau fiind minunat!

Chifle pentru sandwish, cu lapte si mac

In copilarie, singurele alimente cu mac pe care le cunosteam erau cele de panificatie, dar cum gastronomia are multe de oferit, am descoperit cat de bine se potriveste si intr-un blat de prajitura sau o umplutura de cozonac. Totusi, asa cum probabil v-ati obisnuit, preferintele mele culinare o iau ades pe panta memoriei si, din nou, fac referire la un preparat intalnit demult si anume batoanele cu mac ce se vindeau in centrele de Paine.
Ei bine, de acele batoane usor dulci si avand coaja puternic maronie imi amintesc aceste chifle, iar macul este ingredientul care duce la asemanarea puternica. Sunt dulci si bune, usor grasimoase, acoperite de coaja moale, si muuult mac pe care sa il rontai, iar ca suport pentru sandwishuri sunt absolut dementiale. Singurul dezavantaj este ca, odata ce le-ai incercat, trebuie sa te lupti cu tine pentru a te opri din mancat, in rest sunt divine. :)

Baigli cu nuca si mac

Era o dimineata racoroasa de toamna, iar Matza mea s-a trezit cu dorinta de cozonac, asa ca, am cotrobait prin camara dupa ultimele urme de nuca si mac, pentru a incerca un produs aflat pe lista de "To do".
Neavand nicio reteta de la care sa pot porni, am inceput cautarile pe net, iar singurul ajutor mi-a venit din partea blogurilor culinare romanesti, motoarele de cautare neavand decat referiri locale la acest subiect. Astfel, din pacate, nu am reusit sa aflu nimic despre originile acestui cozonacel rulat, cu multa umplutura, dar voi mai cauta.
In materie de retete, majoritatea contin untura, ingredient de care nu am cum face rost, asa ca am fost tare fericita cand am gasit-o pe cea a Myrei, in care este folosit uleiul. Alegerea a fost foarte inspirata, cozonaceii au iesit absolut deliciosi, timpul de pregatire a fost mult mai redus decat ma asteptam, comparativ cu cel asociat cozonacului clasic. Cat despre miros, acesta nu poate fi descris cu acuratete, dar m-a impresionat cu intensitatea sa si cu puterea de a trezi in memoria mea amintiri foarte vii legate de sarbatorile de Craciun. Abia astept sa il pregatesc din nou, dar nu cred ca voi avea rabdare inca 2 luni.

Prajitura cu mac si crema mascarpone, cu lamaie

Am o placere deosebita sa pastrez albusurile de la alte preparate, sa le congelez, apoi sa gasesc retete in care le pot folosi. Aceasta prajitura, un fel de Tosca modificata, mi-a oferit ocazia sa fac putin loc in congelator, sa folosesc branza ramasa prin frigider (2 cutii mascarpone si o cutie branza grasa de vaci), dar si sa incerc blatul cu mac la care poftesc demult. Combinatia de texturi a acestei prajituri este surprinzatoare, e placut cum crema acrisoara se topeste in gura, ca apoi sa crontani cu spor semintele de mac. Binenteles, stresul potentialului mac ramas intre dinti are si el farmecul sau :D

Tarta tinta, cu branza si mac

In noaptea de Anul Nou am mancat pentru prima oara o prajitura ce avea mac in aluat si am fost cucerita complet de cat de bine se potrivea textura crocanta a macului in dulceata prajiturii. Prin urmare, curioasa cum sunt, am hotarat sa ma familiarizez mai bine cu acest ingredient.

Dupa cozonacul cu mac si nuca de ieri, astazi am incercat o alta reteta cu mac, luata tot din revista minune din 2002 (Burda Special – Torturi si Prajituri). Din pacate, de data aceasta, reteta nu a fost bine scrisa (asa cum laudam eu aparitiile editoriale culinare din anii de mult trecuti), cantitatile ingredientelor pentru aluat nu au fost de ajuns, apoi metoda de coacere nu a fost aleasa bine, prepararea umpluturii de branza nu a fost decrisa corect ... detalii mici, care pot transforma o reteta promitatoare intr-un complet dezastru. O parte din aceste neajunsuri le-am vazut din timp si le-am corectat, altele doar le-am intuit, dar nu le-am aplicat. Totusi, aveti incredere, reteta transcrisa mai jos este corectata si are reusita garantata! Si daca este cineva care se incumeta sa o pregateasca ;), il rog (a se observa folosirea genului masculin :p) sa-mi trimita un comentariu, sa se stie ca nu degeaba garantez cu atata convingere.

Cozonac impletit, cu mac si nuca

Reteta am gasit-o in revista Burda Special, editata in 2002 (pe vremea cand retetele din reviste chiar erau realizate, nu compuse), descoperita de mama printr-un colt uitat de biblioteca. Am dorit sa o pregatesc de Craciun, dar cum am primit multi cozonaci de la gospodinele cu experienta ale familiei, am lasat-o pe mai tarziu, adica de Sf. Ion. Sincer, nu m-a deranjat amanarea, deoarece cand vine vorba de preparate cu drojdie, ma apuca mereu o oarecare frica de nereusita, indusa, probabil, de obsesia mamei ca nu ii vor iesi cum trebuie cozonacii; in fiecare an, de Craciun si Paste, in ziua pregatirii, pana in momentul primei degustari, eventual si cu o zi inainte, mama, apoi si soacra, mi-au impartasit temeri legate de necrescutul cozonacilor, de probabilitatea de a iesi aluatul cleios, prea dulce sau prea nearomat ... sau ... sau ... sau...

Cu aceasta reteta am pregatit cozonac pentru a doua oara si, din fericire, din nou, frica de a nu obtine un cozonac reusit, a fost rapid inlaturata, pregatirea a mers lin, aluatul l-am framantat tare usor (cu mana), umpluturile au iesit la fix, singurul moment mai tensionat fiind la partea cu impletitul, dar l-am depasit rapid, fiind doar un prag psihologic autoindus, nu unul tehnic.

Sunt sigura ca oricine va incerca acest cozonac va fi la fel de impresionat de gustul bogat, textura pufoasa, aspectul special, si nu in ultimul rand, de usurinta si ingeniozitatea cu care este realizat.

Am fost foarte incantata de aspect, apoi de prezenta umpluturilor bogate in mac si nuca si, desi arata atat de bine incat prima reactie este “Trebuie sa fie tare greu de facut!”, cozonacul acesta este pe atat de impresionant, pe cat este de usor de facut, chiar si de incepatori in ale aluaturilor dospite.

Fursecuri cu branza, lamaie si mac

In ultimele doua saptamani am tot intentionat sa merg cu piticii in vizita prin vecini, sa se joace cu prietenii lor, asa ca am tot pregatit pentru ei fursecuri peste fursecuri, dar de fiecare data aparea ceva si nu mai ajungeam sa le servesc micutilor pofticiosi. Astazi am reusit in sfarsit si, printre ture cu bicicleta/trotinete/masinute/role in jurul casei, fiecare a gustat cateva fursecuri pufoase si fin aromate, apoi s-a distrat privind la macul ramas printre dintii celorlalti. :)
Trebuie sa recunosc ca sunt foarte incantata de aceasta reteta; am mai folosit alaturarea de lamaie si mac intr-un dulce, dar acum este prima oara cand sunt multumita de ea, reusind sa obtin exact acea aroma usoara de lamaie care sa incante papilele si in acelasi timp sa nu le agreseze cu prea multa aciditate. In plus, incluzand branza printre ingrediente, fursecurile au iesit pufoase si moi, pastrandu-si aceste calitati si a doua zi de la preparare.

Si ca sa o laud putin si pe Alexutza, fursecurile au fost special facute sub forma literei S, deoarece, in urma primei vizite la logoped, matza mica a invatat sa pronunte corect sunetele S, Z si F. :)