Fursecuri cu unt si lamaie

Suntem in plin sezon al murelor, asa ca intentionam a pregatesc niste fursecuri cu crema, dar, ca si in alte dati, crema nu a mai apucat sa atinga fursecurile, abia avand timp sa fac pozele.Desi combinatia de lamaie cu mure este una foarte inspirata, va trebui sa astepte o tura viitoare ... de data asta ne-am sadisfacut nevoia de dulce doar cu aceste fursecuri fragede si placut aromate.

Inghetata Zabaione (cu vin licoros)

In acest prim weekend din august am fost tare ocupata: ziua de nastere a sorelinei mele, petrecere mare, ocazia de a ma revansa pentru tortul ratat acum 1 an (frisca taiata, tort lipit de forma, aspect sub orice critica). Ce mai tura vura, cu o saptamana inainte de eveniment, am fost intr-un stres maxim cu planurile si aprovizionarea. Apoi am aflat si numarul exact de invitati :D Stiam ca vom fi multi, dar abia cand i-am vazut adunati pe hartie am inteles ce inseamna aproape 30 de participanti.
Pe langa tort, pe asa o vreme caniculara nu putea lipsi inghetata: 2 sortimente, care, in ultimul moment, s-au transformat in 3.
Inghetata Zabaione a fost cel de-al treilea tip de inghetata, adaugat initial pentru o cromatica mai bogata a desertului final, dar fara de care, ulterior, s-a dovedit ca nu ne-ar fi ajuns inghetata la toti.
Si astfel, dupa 1 an de zile in care am tot ferit sticla de Marsala din calea diverselor guri hraparete si am sters-o constant de praf, i-a venit randul. Primii 100ml s-au contopit in crema fina de frisca, puternic aromata cu lamaie; restul trebuie consumati curand, caci, in nestiinta si graba mea, am dat o frumusete de gaura, cu tirbusonul, in dopul cu filet :D

Aceasta inghetata aparte are ca punct de plecare crema Zabaione, un desert italian, facut din galbenusuri, zahar si vin licoros (Marsala, Moscato d'Asti, sau autohtonul Lacrima lui Ovidiu).

Prajitura verii (mascarpone, lamaie, fructe de padure, pe blat pufos, cu unt)

Cu toata caldura din vara aceasta, statul in bucatarie, supraveghind cuptorul, nu este unul din lucrurile la care sa ma gandesc cu placere, dar azi este duminica si, ca de obicei, ne strangem gasca mare ... si dornica de bunatati.
Lamaia, fructele de padure, crema de branza, adunate peste blatul pufos, cu unt, impreuna au format un desert extrem de racoritor.  Singurul sau defect este ca a fost prea putin, pentru noi, cei multi.

Briose cu lamaie, din albusuri / Angel cake

Dupa inghetata cu vanilie de zilele trecute, am ramas cu un numar mare de albusuri, care nu mai aveau loc pe langa cele aproape 30 stocate prin congelator si se cereau folosite imediat. Intai m-am gandit sa refac unele din retetele vechi cu albusuri, dar toate mi se pareau complicate pentru o zi atat de torida.
Cautand pe internet, am redescoperit prajitura Angel Cake, renumita pentru textura sa pufoasa si pentru aspectul sau diafan si atat de atragator.

Mezes cu crema de gris si lamaie

Prajiturile de foi cu miere imi aduc aminte de prajitura Turcia, prajitura copilariei mele, facuta si re... re... refacuta la fiecare ocazie speciala, la cererea multor rude si prieteni care au degustat-o. Mereu m-au fascinat foile subtiri, coapte de mama pe spatele tavii, apoi unse cu crema si pastrate neatinse in camara, peste noapte, deoarece, se pare, asta-i regula de aur a reusitei prajiturilor cu foi.
Si uite ca, din nu stiu ce pornire, ieri, fiindu-mi ocupat locul la calculator, neavand ce sa fac, m-am dus glont in bucatarie, am luat revista ce statea de cel putin o luna deschisa la pagina cu reteta in cauza si, pana sa-mi dau seama, aveam deja aluatul pentru foi facut.

Cu toate ca mi-am facut ceva griji in privinta foilor, care imi pareau prea subtiri, apoi nu stiam cum sa le transfer de pe tava fara sa le rup, pregatirea foilor si compunerea prajiturii a fost mult mai simpla decat ma asteptam.
Prajitura a fost pe placul familiei si a prietenilor veniti in vizita, iar pe mine m-a convins ca, in urma acelei prajituri din copilarie, pregatite in exces, in detrimentul altora mai pe placul meu, am ramas cu o mare fobie a prajiturilor cu foi :p

Prajitura cu mac si crema mascarpone, cu lamaie

Am o placere deosebita sa pastrez albusurile de la alte preparate, sa le congelez, apoi sa gasesc retete in care le pot folosi. Aceasta prajitura, un fel de Tosca modificata, mi-a oferit ocazia sa fac putin loc in congelator, sa folosesc branza ramasa prin frigider (2 cutii mascarpone si o cutie branza grasa de vaci), dar si sa incerc blatul cu mac la care poftesc demult. Combinatia de texturi a acestei prajituri este surprinzatoare, e placut cum crema acrisoara se topeste in gura, ca apoi sa crontani cu spor semintele de mac. Binenteles, stresul potentialului mac ramas intre dinti are si el farmecul sau :D