Mezes cu crema de gris si lamaie

Prajiturile de foi cu miere imi aduc aminte de prajitura Turcia, prajitura copilariei mele, facuta si re... re... refacuta la fiecare ocazie speciala, la cererea multor rude si prieteni care au degustat-o. Mereu m-au fascinat foile subtiri, coapte de mama pe spatele tavii, apoi unse cu crema si pastrate neatinse in camara, peste noapte, deoarece, se pare, asta-i regula de aur a reusitei prajiturilor cu foi.
Si uite ca, din nu stiu ce pornire, ieri, fiindu-mi ocupat locul la calculator, neavand ce sa fac, m-am dus glont in bucatarie, am luat revista ce statea de cel putin o luna deschisa la pagina cu reteta in cauza si, pana sa-mi dau seama, aveam deja aluatul pentru foi facut.

Cu toate ca mi-am facut ceva griji in privinta foilor, care imi pareau prea subtiri, apoi nu stiam cum sa le transfer de pe tava fara sa le rup, pregatirea foilor si compunerea prajiturii a fost mult mai simpla decat ma asteptam.
Prajitura a fost pe placul familiei si a prietenilor veniti in vizita, iar pe mine m-a convins ca, in urma acelei prajituri din copilarie, pregatite in exces, in detrimentul altora mai pe placul meu, am ramas cu o mare fobie a prajiturilor cu foi :p

Mini-tarte cu nutella vegetariana, din avocado

Cand mi-am propus sa incerc pentru prima oara crema de ciocolata din avocado, cu alune (Raw Nutella), temandu-ma de o reactie nefavorabila din partea familiei, am intentionat sa o combin cu un aluat sfaramicios si sa o servesc sub forma de mini-tarte. Intre timp, crema s-a dovedit incredibil de buna si asa, simpla, incat abia am mai avut cu ce umple tartele, piticii s-au tot servit, incantati ca pot manca "ciocolata cu lingurita".

Ciocolata din avocado, cu alune (Raw Nutella)

Multa vreme am fost reticenta in privinta fructului de avocado; aflasem ca are o consistenta untoasa si un gust destul de fad, si, cel mai important, ca este recomandat in timpul sarcinii, continand aproape 20 de nutrienti esentiali, printre care fibre, potasiu, vitamine E, B-uri si acid folic.
Am ajuns sa il incerc abia spre sfarsitul primului an de viata al lui Matei, incluzandu-l in "papiciulica" (piure de fructe) zilnica a piticului aflat in plina "diversificare alimentara". Si tot gustand zilnic din el, o bucatica azi, o bucatica maine, daca la inceput mi se facea gura punga, dupa vreo luna am ajuns sa imi lase gura apa :p Nu credeam in conceptul de educare a gustului, dar avocado-ul m-a convins.

Printre multele retete bookmark-uite si pierdute odata cu update-ul de browser initiat de pitici, acum cateva luni, se numara si o reteta de ciocolata fara unt, facuta cu avocado. Cand am descoperit-o, m-a intrigat maxim, incat, cu gandul la ea, am tot cumparat avocado, l-am mancat crud, dar n-am avut curaj sa o testez.
Acum ca am pregatit-o, copiii au fost tare uimiti sa vada ca au voie sa manance o gramada de ciocolata si sunt foarte incantati de "ciocolata sanatoasa" facuta de mami :)
Sigur, nu-i aceiasi senzatie pe care o ai cand mananci o lingurita de Nutella, nu ti se lipeste pe fiecare mm patrat din gura, dar gustul de cacao si alune este indeajuns de pregnant, incat sa acopere gustul de avocado si sa sadisfaca pofta de cioco.

Prajitura cu ness

Hotarat lucru, am o predispozitie pentru prajiturile formate dintr-un strat de blat pufos si neinsiropat, acoperit cu unul de crema fina, iar in cazul acestei prajituri cu ness, simplitatea compozitiei nu face decat sa-i potenteze aroma.
Crema cu ness si frisca, blatul pandispan cu cacao, inmuiat doar prin suprapunerea cremei, imi plac maxim, motiv pentru care am si expediat restul prajiturii catre colegii lui B, neavand incredere ca nu o voi manca pe toata. :D

Clatite economice si foarte moi, cu lapte acru

Am reusit, in sfarsit, sa pastrez cateva dintre clatitele mele preferate, pentru a le face poze si, astfel, a va putea impartasi reteta.
Trebuie sa reamintesc cum, ani de zile, nu m-am aventurat mai departe in bucatarie, dincolo de a pregati clatite, mentiond cum nici de ele nu eram pe deplin multumita. Ieseau gustoase, ce-i drept, dar se uscau repede, deveneau casante pe margini si daca nu le mancam imediat, mai tarziu nu ma mai atrageau deloc.
Dupa cateva incercari am reusit sa gasesc reteta perfecta, clatitele sunt foarte bune si, un detaliu care pe mine ma incanta enorm, nu trebuie sa folosesti multe oua in pregatirea lor.
Ingredientul minune care le asigura pufosenia: buttermilk (lapte acru), un fel de zer, ramas dupa extragerea untului, care in strainatate se comercializeaza, dar care poate fi usor inlocuit cu un amestec de lapte si suc de lamaie.