Compot de mere

Traditia crestina spune ca, incepand cu data de 20 iulie, se pot manca mere din livada, marul fiind copacul iubit de sfantul Ilie. Totodata se crede ca merele mancate dupa aceasta data, in lumea cealalta se vor transforma in aur. :)
La noi in bucatarie, merele ce stateau cazute pe langa pomii din gradina, s-au transformat in compot :D. Desi in anii trecuti am fugit gratios de sarcina aceasta, fiindu-mi groaza de a curata merele mici si batute, anul asta am fost atat de impresionata de rodul bogat al celor 3 merisori, incat vazand merele marisoare cazute pe jos, le-am adunat si pregatit, cu gandul de a-i face sotiorului drag aceasta bucurie indelung refuzata.
Binenteles, surpriza a fost apreciata, dar comentarii tot am primit: "E foarte bun, daaaar pentru data viitoare: mai multa miere, mai putin zahar!" :D
Chiar a fost foarte bun, mai ales cel care a apucat sa stea peste noapte la frigider; rece este absolut divin, aromele de mar si scortisoara fiind potrivite nu numai pentru zilele racoroase, ci si pentru cele caniculare.

 

Prajitura din pandispan cu fructe

Aceasta este una din prajiturile cu care ne rasfata ades mama lui B, la inceputurile noastre, dar care, de cand am inceput si eu sa bucataresc, a fost, pe nedrept, data uitarii. Prin urmare, am zis ca trebuie sa o incerc, sa nu se piarda bunatate de prajitura, cu pandispan pufos, insiropat cu unt topit si aroma de mere coapte cu scortisoara.
Pe cat este de buna, pe atat este de usor de pregatit si, in joaca, o puteti decora sub forma unei frumoase floare a soarelui.

Orez cu lapte

Ieri, Alex mi-a comandat "orez cu lapte" si, oricat am vrut eu sa scap, insistentele ei m-au convins. Asa ca, in timp ce mi se adresa obsesiv cu "E gata orezul, e gata orezul?" am reusit sa fac o reteta din care initial a iesit un fel de "supa de orez cu lapte", atat era de lunga, apoi am dat laptele in foc, pentru ca in final, sa obtin si reteta pe care vi-o prezint. A treia oara e cu noroc, nu?!
Daca pana acum scortisoara trebuia sa fie prezenta in strat cat mai gros si, eventual, refacut in mod repetat, cu ocazia cautarii unei forme de prezentare cat mai atractive, am descoperit ce bine se impaca orezul cald cu dulceata rece de capsuni, dar si cu ciocolata.

 

Prajitura cu vin, scortisoara si crema de lapte

Sotul meu a poftit la dulciuri si, mai nou, avand si preferinte, am ajuns sa pregatesc un dulce pentru care, de capul meu, nu as fi optat. De ce? Nu sunt obisnuita cu alcoolul, candva am incercat un cheesecake cu lichior si, respectand cantitatile date, dupa fiecare felie, ma apuca ameteala si simteam nevoia sa dorm. :D
Nu a fost cazul si de aceasta data, prezenta vinului cu scortisoara doar a aromat foarte placut prajitura, nefiind indeajuns de puternica in a acoperi total celelalte ingrediente.
Si uite asa, e bun un sot la bucatarie, prin faptul ca imi propune provocari carora nu le-as fi dat curs. Prajitura rezultata este asemeni unui chec moale, extrem de aromat, ce se potriveste perfect cu glazura din crema de lapte.
Incurajata de gustul placut, candva sigur voi incerca si o crema cu vin.

Fundite cu scortisoara

M-au atras prin multitudinea de straturi si modul usor de preparare. Sunt ideale pentru a fi consumate alaturi de o cana de lapte cu cacao, ceai sau cafea, dupa preferinte :)

Cornuri fluturasi, cu scortisoara

Aceste cornuri moi, cu unt si scortisoara, numai bune de servit la micul dejun, le-am descoperit in cartea "The Great Scandinavian Baking Book", sub denumirea Cinnamon Ears. Ce m-a atras la ele a fost, binenteles, aspectul neobisnuit.
Odata ce am citit reteta, m-am simtit putin cam fleata, gandindu-ma cat de impresionata am fost la ultima reteta cu aluat dospit. :)) Era prima oara cand auzisem de aluat cu drojdie, tinut la frigider; contrazicea tot ce stiam eu despre aluaturi dospite, spalata pe creier fiind de spaimele mamei atunci cand pregatea cozonaci: "Nu te mai fatai pe usi ca intra curentul si mi se lasa cozonacii!", "Nu mai ridica prosopul", "Nu mai deschide usa!", etc, etc.
Si uite cum m-am gasit din nou in situatia de a baga aluatul la frigider, de a-l vedea cum cresteeeee chiar acolo, la maxim 5 grade, apoi cum creste din nou dupa ce am format cornurile si in final, in cuptor, la caldurica. E clar, cat traiesti inveti!

Biscuiti cu ghimbir si scortisoara

La solicitarea piticoatei sefe, zilele acestea sunt in cautarea unei retete de turta dulce. Stiam ca nu o voi putea multumi curand, ea se asteapta sa primeasca acea turta dulce pe care a mancat-o in primavara la targul de Florii de la Muzeul Satului, asa ca mai am de cautat si incercat.
Pana una alta, am dat peste o reteta de biscuiti cu ghimbir (Gingerbread, la origini), am pregatit-o ieri dupa-masa si, de dimineata, abia am reusit sa pastrez cativa biscuiti pentru poze; s-au mancat foarte repede, inca de cand erau fierbinti, lucru care nu e de mirare, la cat sunt de fragezi, dulci si aromati.

Gogosele cu mere, la cuptor (de post)

De cand cu frigul asta tomnatec, gandul imi zboara mereu la mere si scortisoara (defapt, ca in fiecare an, odata cu aparitia frigului, ma gandesc zilnic la Craciun), la ceaiuri fierbinti cu lamaie, la a ma cuibari sub patura, la fereastra, cu o carte buna si o "gustarica" (asa numeste Alexandra bunatatile de mici dimensiuni) pe farfurioara.
Astazi am inclus merele intr-o reteta de gogosi la cuptor, care AICI includea printre ingrediente si ou, dar cum eu l-am uitat si am si inlocuit untul cu margarina, am obtinut o reteta de post neasteptat de buna. In plus, nu dispun de tava speciala pentru gogosi, asa ca am folosit-o pe cea de briose si sunt tare incantata de fiecare data cand o folosesc pentru altceva decat pentru briose. Cu toate aceste neajunsuri, gogoselele au iesit dementiale ... moi, pufoase si aromate.
Si ca sa dovedesc ca am fost ametita rau in dimineata asta, pe langa ingrediente lipsa, am uitat sa pun cardul in aparat, iar pozele din memoria interna nu le pot downloada (din motive pe care numai sotul meu iubitor de Linux le cunoaste ... mrrrr). Promit sa refac reteta si sa postez si pozele din timpul prepararii.

Tarta cu mere, in aluat sfaramicios, cu fulgi de ovaz (de post)

Dupa atatea torturi dulci, in aceasta autentica zi de toamna, mi s-a facut o pofta nebuna de mere coapte si, desi banuiam ca piticii nu vor agreea tarta cu bucati mari de fruct, tot am pus-o la copt, stiind ca macar B se va bucura de ea. Am inclus si niste fulgi de ovaz in aluat, ca sa contracareze moliciunea merelor cu putin crantz, tarta a iesit delicioasa si m-a innebunit cu aroma ce razbatea din cuptor.

Briose cu nuci caramelizate, miere si scortisoara

Ceva rapid si plin de savoare, insipirat de aceste zile tomnatice si mult prea racoroase.

Palmieri cu nuca si scortisoara