Odata ce am citit reteta, m-am simtit putin cam fleata, gandindu-ma cat de impresionata am fost la ultima reteta cu aluat dospit. :)) Era prima oara cand auzisem de aluat cu drojdie, tinut la frigider; contrazicea tot ce stiam eu despre aluaturi dospite, spalata pe creier fiind de spaimele mamei atunci cand pregatea cozonaci: "Nu te mai fatai pe usi ca intra curentul si mi se lasa cozonacii!", "Nu mai ridica prosopul", "Nu mai deschide usa!", etc, etc.
Si uite cum m-am gasit din nou in situatia de a baga aluatul la frigider, de a-l vedea cum cresteeeee chiar acolo, la maxim 5 grade, apoi cum creste din nou dupa ce am format cornurile si in final, in cuptor, la caldurica. E clar, cat traiesti inveti!
