marți, 31 iulie 2012

Macarons "Wanna Be"

Ati auzit de "macaron", micutele delicatese frantuzesti? In blogosfera culinara se vorbeste des despre ele, reusita lor fiind greu de atins. Le-am incercat si eu, dar in loc sa creasca, s-au facut una cu tava. Totusi gustul este bun, lucru care ma motiveaza sa le mai dau o sansa ... candva. 
Pana una alta vi le prezint sub aceasta forma, a unor fursecuri crocante la exterior, usor moi in interior, cu puternic gust de migdale, ce merg de minune alaturate unei cesti de ceai neindulcit (pe incercate).


luni, 30 iulie 2012

Bezele

Am facut inghetata, am ramas cu albusuri. Previzibil!
In cap imi rasuna provocarea unei prietene dragi: "Eeee, si pe cand niste macaroons?", apoi ma vad cu ochii mintii cum ma fac miiiica miiiica si abia ingaim "Mmmm, nu stiu, nu inca".  Adevarul e ca mititelele astea au formata asa o aura mitica in jurul lor, incat mi-e teama sa le incerc. Prin urmare, am zis sa imi fac intai mana cu niste bezele autohtone, binenteles dupa ce am studiat putin problema.
Pentru reteta m-am oprit iarasi la cea a doamnei Jurcovan, care, nu stiu de ce, imi inspira multa incredere cand vine vorba de "clasici".
Bezelele au iesit bune, si, in urma comparatiei mele obisnuite, cand vine vorba despre reusita unui desert, foarte aproape de cele servite prin cofetarii: dulci sa ti se lipeasca dintii intre ei, uscate bine si parfumate. In rest, mai am de cercetat si incercat; cantitatea de zahar totala imi cam da dureri de cap si, undeva in viitor, vreau sa vad daca nu poate fi micsorata, obtinand rezultate asemanatoare.


Inghetata cremoasa, cu mure

In fiecare an, cam prin aceasta perioada, iesim ades la cures de mure, iar eu raman mereu pe ganduri ce pot sa fac bun din ele. Anul acesta solutia a venit repede si are la baza obsesia copiilor pentru inghetata. Se vrea inghetata? Atunci sa fie cu mure!
Pornind de la reteta de baza, a inghetatei cu vanilie, ne-am delectat cu aceasta inghetata cremoasa, extrem de racoritoare si fructata.
Ce parere aveti despre culoare? Nu-i asa ca este dementiala? Iubesc deserturile colorate de natura.


joi, 26 iulie 2012

Compot de mere

Traditia crestina spune ca, incepand cu data de 20 iulie, se pot manca mere din livada, marul fiind copacul iubit de sfantul Ilie. Totodata se crede ca merele mancate dupa aceasta data, in lumea cealalta se vor transforma in aur. :)
La noi in bucatarie, merele ce stateau cazute pe langa pomii din gradina, s-au transformat in compot :D. Desi in anii trecuti am fugit gratios de sarcina aceasta, fiindu-mi groaza de a curata merele mici si batute, anul asta am fost atat de impresionata de rodul bogat al celor 3 merisori, incat vazand merele marisoare cazute pe jos, le-am adunat si pregatit, cu gandul de a-i face sotiorului drag aceasta bucurie indelung refuzata.
Binenteles, surpriza a fost apreciata, dar comentarii tot am primit: "E foarte bun, daaaar pentru data viitoare: mai multa miere, mai putin zahar!" :D
Chiar a fost foarte bun, mai ales cel care a apucat sa stea peste noapte la frigider; rece este absolut divin, aromele de mar si scortisoara fiind potrivite nu numai pentru zilele racoroase, ci si pentru cele caniculare.

 

duminică, 22 iulie 2012

Prajitura verii (mascarpone, lamaie, fructe de padure, pe blat pufos, cu unt)

Cu toata caldura din vara aceasta, statul in bucatarie, supraveghind cuptorul, nu este unul din lucrurile la care sa ma gandesc cu placere, dar azi este duminica si, ca de obicei, ne strangem gasca mare ... si dornica de bunatati.
Lamaia, fructele de padure, crema de branza, adunate peste blatul pufos, cu unt, impreuna au format un desert extrem de racoritor.  Singurul sau defect este ca a fost prea putin, pentru noi, cei multi.

sâmbătă, 21 iulie 2012

Limbi de pisica

Unul dintre primele dulciuri pregatite pentru pitici, reluat cu drag, la cererea Alexandrei. Pentru mine au mers foarte bine alaturi de un lapte rece, iar prietena mea mi-a confirmat ca sunt foarte bune si alaturi de o ceasca de cafea. Multumesc, Cristina, pentru cafea, eu sunt in continuare nestiutoare in secretele pregatirii cafelei. :D
In plus, inca un mod dulce de a folosi albusurile ramase fara galbenus :)


miercuri, 18 iulie 2012

Budinca din paine, cu branza ricotta si miere

Un clasic al copilariei noastre si modul ingenios in care parintii foloseau resturile de paine uscata au dat tonul acestui preparat minunat.
Pentru copii, budinca din paine poate tine loc de mic dejun, cina si, mai ales, desert, in functie de cantitatea de miere adaugata, iar daca este compusa intr-o prezentare agreabila, micutii se vor linge pe buzite si sigur vor mai cere o portie.
Nici adultii nu cred ca ar refuza o portie de budinca si vor aprecia amestecul de branza aromata, presata intre cele doua straturi distincte de paine, unul moale si imbibat cu lapte, iar altul crocant, cu puternica aroma de unt.



luni, 16 iulie 2012

Briose cu lamaie, din albusuri / Angel cake

Dupa inghetata cu vanilie de zilele trecute, am ramas cu un numar mare de albusuri, care nu mai aveau loc pe langa cele aproape 30 stocate prin congelator si se cereau folosite imediat. Intai m-am gandit sa refac unele din retetele vechi cu albusuri, dar toate mi se pareau complicate pentru o zi atat de torida.
Cautand pe internet, am redescoperit prajitura Angel Cake, renumita pentru textura sa pufoasa si pentru aspectul sau diafan si atat de atragator.


Sandwich-uri cu inghetata de casa, de vanilie

Inevitabilul s-a produs, piticii au descoperit inghetata si rapid au capatat dependenta. Nu e chip sa stie ca exista inghetata in casa si sa nu si-o doreasca. La inceput au degustat inghetata din comert, dar, ca si in cazul altor alimente, lunga lista de ingrediente inscrisa pe ambalaj, m-a convins sa le ofer o alternativa mai sanatoasa.
Prin urmare am apelat la un expert in domeniu, domnul David Lebovitz, care prin cartea sa "The Perfect Scoop" mi-a furnizat ceea ce, ulterior, am descoperit ca este reteta clasica de inghetata cu vanilie. Ca sa va ofer un punct de reper in privinta gustului, se aseamana foarte tare cu parfait-ul de vanilie invelit in staniol si cumparat de la cofetarie, inainte de '89.
Copiii au fost si de aceasta cuceriti, decretand cu incantare "Mami, inghetata ta este mai buna!" :)


Ca sa fiu in intregime sincera in legatura cu aceasta reteta, am pregatit-o de 3 ori in saptamana asta, prima oara mi s-a taiat compozitia, a doua oara a iesit bine, iar a treia oara s-a taiat din nou, dar am refacut-o. Iata cum:

duminică, 15 iulie 2012

Prajitura cu dulceata de caise

Iata si motivul pentru care am decis sa fac dulceata de caise de zilele trecute: o prajitura super haioasa de la Martha Stewart.
Placut, facut, mancat, placut! O prajitura simpla, aromata si crocanta, datorita adaosului de malai, care totodata se topeste in gura si te face sa mai vrei. Nu trebuie sa o ratati, e mult prea reusita!


sâmbătă, 14 iulie 2012

Limonada cu lime

Pentru cei care nu v-ati prins deja, cand este vorba de mancare, Alexandra mea este foarte reticenta la lucruri noi si, chiar si acum la aproape 6 ani, cand vrem sa ii introducem un aliment nou, trebuie luata prin invaluire. Cu citricele am avut mult timp o problema, nu vroia deloc sa le incerce si abia la 4 ani a fost convinsa, prin modelul clasic al mofturosilor: "in colectivitate". De atunci bea zilnic o cana plina ochi cu suc de portocale, mandarine si gref; din pacate, fructul ca atare inca il respinge, dar nu-i bai, ajungem noi si acolo. :)
De curand s-a imprietenit cu lamaile, dupa ce, in timpul unei zile calduroase de parc, a ras 2 limonade a cate 500ml fiecare, care defapt imi erau destinate mie. Nu va spun ce incantata am fost, nutrind speranta ca va bea si daca i-o pregatesc acasa. Ca sa fie lucrurile mai sigure, am luat-o de manuta si am mers impreuna la domnul care facea si vindea sucuri de fructe si l-am rugat respectuos sa ne dea reteta. Binenteles, a cascat ochii mari de uimire,  gen "E doar o limonada, doamna, apa, lamaie si zahar!" Dar nu, nu, eu vroiam reteta exacta, asa ca domnul a fost indeajuns de dragut sa pregateasca o limonada cu noi de fata si sa ne si aproximeze cantitatile.
Acum, de fiecare data cand pregatim limonada si avem pe cineva in vizita, Alexandra ii anunta triunfator: "Este foarte buna! Avem reteta de la nenea din parc!"
Va prezint limonada minune, cu mici modificari, in exact forma de prezentare solicitata de Alexandra astazi :D


vineri, 13 iulie 2012

Dulceata de casa (caise)

Zilele trecute am avut pofta de caise si am plecat de la magazin cu plasa plina. Acasa am descoperit ca era cam plina, abia am reusit sa inghesui toate caisele in frigider, printre alte fructe si legume, puse la pastrare departe de zapuseala de afara.
Am mancat o caisa, am mancat-o si pe a doua si tot asa, pana mi s-a cam taiat de caise, prea cumparasem multe. Cu ocazia asta am observat ca pofta mea de caise e ciclica, apare o data pe an si de fiecare data cumpar prea multe. Anul trecut le-am facut inghetata, asa ca am vrut sa schimb nota si mi-am luat inima in dinti, in intentia de a face dulceata.
Rezultatul uimitor, clar o sa mai fac dulceturi. Ma temeam ca voi sta cu orele langa oala, ca va trebui sa amestec non-stop si ca ma voi scurge pe langa aragaz de caldura. Surpriza! Intr-o ora totul era gata, am amestecat scurt de maxim 10 ori si ... padabim-padabum ... am facut primele 4 borcane de dulceata, o nebunie aromata si dulce!


vineri, 6 iulie 2012

Ce sa faci cu albusurile ramase nefolosite

Cand gateam, se intampla ades sa am nevoie doar de o anumita parte a oului, de cele mai multe ori foloseam galbenusul, iar albusul ramas nu ma induram sa il arunc. Dar ce sa fac cu el? Jur, ca atunci cand eram neexperimentata in ale gatitului, parca nu stiam sa imi folosesc capul pentru a gasi solutii in acea directie, nu aveam deloc incredere in mine si a fost nevoie sa primesc solutia dintr-o carte, binecunoscuta carte de bucate a Silviei Jurcovan. Odata descoperita solutia, am realizat rusinata ca era la mintea cocosului, dar, tot e bine, zicala "Omul cat traieste invata" se aplica oricarui domeniu.
Solutia este simpla: congelarea.


Ecler clasic, umplut cu multa crema pasticcera

Multumita rudelor care locuiesc la tara, vara primim tot felul de produse alimentare naturale, printre care mult lapte si multe oua. De fiecare data cand primim cadou cate un pachet de acest gen incep sa ma gandesc in ce sa le includ ca sa nu ajunga a se strica prin frigider.
Prima varianta este orezul cu lapte, apoi crema de zahar ars si gata, le-am venit de hac. Numai ca de data asta m-a luat pe nepregatite, frigiderul era deja ocupat cu 20 de oua si vreo 4 litri de lapte, consumul prevazut pe o saptamana.
Ce sa fac cu 40 de oua si 4 litri de lapte? Evident, laptele trebuia consumat primul, asa ca 2 litri s-au dus in orezul cu lapte, din care am mancat 3 zile (si copiii tot nu s-au saturat). Ma simt ca in filmul acela cu "10 negri mititei", am mereu in cap o numaratoare inversa ... a oualelor si a litrilor de lapte.
Ce sa mai fac sa consum multe oua si mult lapte? Eclere cu multa crema pasticcera, adica reteta de care ma feresc de obicei, pe motiv de "ooof, prea multe oua". De data asta a fost perfecta, a mers atat de bine incat am facut-o in doua zile consecutive, sa ne saturam de eclere! Le-am mancat intr-o gramada de variante: calde, reci, goale, pline de crema, cu glazura, fara glazura, au fost delicioase. :
Acuma spuneti si voi, nu-i asa ca arata intr-un mare fel?
Va invit sa incercati aceste eclere si sa lasati deoparte teama de a pregati aluat oparit. Daca respectati indicatiile, reusita este garantata. Zilele acestea am pregatit 3 tavi de eclere, in 2 transe si este prima oara cand imi ies toate perfect. Succes!


marți, 3 iulie 2012

Entremet cu ganache, martipan si crema mascarpone cu lamaie

Entremet, genoise, joconde, ganache ... termeni pretiosi intalniti prin diverse emisiuni culinare, despre care pana nu demult nici nu aveam habar, dar cu care m-am familiarizat treptat. :) Din fericire pregatirea lor nu este una complicata, iar rezultatele sunt pe masura denumirilor sofisticate.
Simplu, simplu, dar cand mi-am pus in cap sa incerc acest tort entremet, nu aveam habar cat timp imi va lua pregatirea a 2 tipuri de blat si a 4 straturi de umpluri, in paralel cu treburile obisnuite ale casei, dar experienta a fost una educativa si placuta, ce a meritat tot efortul.
Tortul a iesit exceptional, un colaj de texturi si arome, fiecare strat aducand cu el perceptii surpriza, asemeni unui platou cu prajituri asortate, precum cele servite la petrecerile aniversare, de unde si ideea. :)
La multi ani, Misule! Sa te gandesti ce tort vrei pentru aniversarea numarul 30! :)



luni, 2 iulie 2012

Bomboane din martipan

Daca tot am invatat sa fac martipan, primul gand a fost sa il combin cu un ingredient alaturi de care stiam sigur ca se va potrivi: ciocolataaaa. Apoi, ca sa mai taie din dulceata, am inclus cate o zmeurica racoritoare si ... Hocus Pocus, bombonica-i gata!


Martipan / Pasta de migdale, cu albus de ou

Stiti cutiile acelea cu ciocolatele Merci? Ei bine, sunt printre preferatele mele, iar datorita lor mi-am aflat pasiunea pentru martipan, descoperind in el gustul minunat al samburilor de caisa, pe care, in copilarie, ii strangeam cu sarg si ii spargeam cu bolovanul, pe marginea trotuarului. :)
Acum ca am gasit migdale macinate si nu mai trebuie sa ma chinui cu decojitul si macinatul lor, am facut o noua incercare de a obtine minunata pasta de migdale. Dintre toate retetele am preferat-o pe cea cu albus de ou (scuze, nu mai stiu de unde am preluat-o), o alegere foarte buna pentru a face bomboane de martipan si a o include intr-un tort. In plus, se prepara foarte usor si este extrem de maleabila.


Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...