Tort Dobos, cu inimioare

Pregatirea torturilor a devenit o adevarata placere, cu atat mai mult cand este vorba de o reteta noua. Pentru acest tort tematic am incercat sa ma feresc de simboluri prea incarcate si mai ales de coloristica specifica zilei indragostitilor. Eram cat pe ce sa renunt a ma mai conforma temei, nici o idee originala nu iesea la suprafata, dar si de data aceasta noaptea a fost un sfetnic bun si tortul Dobos care ma fascina demult cu designul sau special mi s-a aratat intr-o prezentare noua.
Ideea originala a primit imbunatatiri pe parcursul executiei, iar tortul Dobos rezultat este o bunatate surprinzatoare. Simpla inlocuire a formulei obisnuite de 2 sau 3 felii de blat gros cu mai multe blaturi subtiri, coapte independent, confera tortului o textura extrem de aerata, pe care nu am mai intalnit-o.
Trebuie sa recunosc, nu este un tort usor sau rapid, necesita parcurgerea multor etape, dar totodata gustul si textura sa sunt deosebite si pentru asta merita incercat ... macar o data. :)

Tort cu inimioare

Dupa o saptamana de pauza culinara, de dimineata m-am trezit cu o dorinta clara si parca demult uitata: voi face tort! Am promis tort, se doreste tort, voi face tort! L-am visat, stiu exact cum va fi ... plin de dragoste si inimioare, pentru puiul meu, puiutii nostri si oricine o sa ni se alature.
Si daca tot nu am mai facut duciuri de o saptamana, acest tort trebuia sa fie special si o ocazie in plus sa incerc ceva nou: blat Joconde, un biscuite pufos, cu faina de migdale.  Cat despre crema, pentru ca nu am putut decat gusta ultima prajitura, am refacut crema cu ciocolata si am regasit-o la fel de fina pe cat mi-o aminteam. Acum am avut ocazia sa o gust mai bine si nu-mi mai pare ca aduce a nuga, ci a mousse. Trebuie neaparat sa fac si nuga, asa voi sti exact cu ce seamana mai tare. :p
Pe langa gustul delicios, aceasta crema, impreuna cu blatul Joconde, sunt o solutie foarte buna a folosi albusurile congelate, ramase nefolosite de la alte preparate.

Prajitura Napoleon, cu crema fina de ciocolata alba

Au trecut luni de cand mi-am propus sa fac primul meu cremsnit, dar ma temeam prea tare de prepararea cremei de lapte, asa ca il tot amanam. La un moment dat, am cumparat si foile, dar si ele au stat ceva timp neatinse in camara. Apoi, fara sa realizez despre ce este vorba, am si pregatit mult temuta crema, pentru un alt preparat.
Ieri, in timp ce eram intr-un mare blocaj si nu ma hotaram ce sa pregatesc, intru in camara, ma uit la rafturi precum matza in calendar si imi pica ochii pe foile de cremsnit, apoi pe termenul de expirare ... hait, expirau in februarie 2012. :D Hotararea era luata: cremsnit sa fie!
Hmmm! Cremsnit? Mmm, mai bine sa fie sub forma de prajitura Napoleon, adica ceva similar, dar cu o crema mai speciala, pe care o gasisem eu demuuuult intr-o carte, si glazurata cu roz, asa cum am vazut candva pe undeva.
Si au iesit niste bijuterii de prajituri, cu o crema fina ca niciuna de pana acum, de consistenta nuga-ului moale, dar mai cremoasa, plus putina apa de trandafiri (regasita tot in timpul periplului prin camara). Este clar cea mai girly-girly prajitura ... ever!

Biscuiti inimioare

Pentru acea sarbatoare care prinde radacini din ce in ce mai puternice pe taramurile noastre, copiii au format si decorat inimioare dulci, iar mami mai mult a stat si a supravegheat consumul de zahar pe gura de pitic. S-au distrat, au incercat sa deguste din toate (zahar, aluat, glazura, bombonele), paziti din umbra de ochiul din ceafa al lui mami, pe care inca nu sunt foarte convinsi ca nu il am, iar eu continui sa-i tin sub control cu aceasta poveste. :))
Piticii au fost foarte mirati sa vada ca am folosit glazura si foarte reticenti atunci cand le-am dat voie sa o si manance. De ce? Inca sunt dispusi sa inteleaga si sa respecte faptul ca alimentele colorate nu sunt sanatoase. Totusi,  i-am lasat linistita sa manance biscuitii glazurati, deoarece frumoasa culoare rozalie provine dintr-o simpla lingura de compot de visine. :D
Sa fiti iubiti!