Tarta cu rubarba, zmeura si smantana

Am tot auzit de rubarba, am intalnit-o in multe retete americane, dar vazand tulpinile groase si aparent tari, alaturarea lor cu retetele dulci ma facea sa le privesc cu neincredere.
Cum nu ma dau inapoi in fata unor noi incercari culinare, de cum am vazut-o la vanzare am inhatat 3 tulpini cu gandul sa le prepar cumva. Binenteles, fiind prima oara in contact cu aceasta leguma nu am stiut nici cum sa aleg bucatile, asa ca am mers pe ideea ca nu imi plac legumele moi si am luat-o pe pipaite ... sa fie cat mai tari si rosii.
Pare a fi o leguma rezistenta, caci mi-a luat aproape o saptamana sa ma hotarasc in ce reteta sa o includ, in tot acest timp tulpinile fiind plimbate prin bucatarie, de pe un dulap pe altul, fara sa se ofileasca vizibil. Intre timp eu respingeam reteta dupa reteta, toate pe motiv ca aveau mult prea mult zahar in compozitie. Nestiind ce sa ma astept de la ea in procesul de preparare termica, eram cat pe ce sa prefer a o arunca, decat sa o pregatesc intr-o prajitura cu sute de grame de zahar.
Reteta salvatoare a venit din partea unei bloggerite autohtone, talentata Camelia de la "Arome in bucatarie", care mi-a deschis ochii, prezentand o reteta simpla, cu numai 50g de zahar, din care am obtinut o tarta extrem de usoara, putand experimenta astfel din plin gustul acrisor al rubarbei. Zmeura s-a alaturat din necesitate, neavand destula rubarba cat sa acopar tava, dar combinatia a fost inspirata, adaugand un plus de racoare, acestei minunate tarte de vara.

Bomboane din martipan

Daca tot am invatat sa fac martipan, primul gand a fost sa il combin cu un ingredient alaturi de care stiam sigur ca se va potrivi: ciocolataaaa. Apoi, ca sa mai taie din dulceata, am inclus cate o zmeurica racoritoare si ... Hocus Pocus, bombonica-i gata!

Tarta cu mascarpone si sirop de zmeura

Delicios, rapid, facil si cu multe fructe ... caracteristicile desertului ideal!
Va poftesc sa o pregatiti cat mai curand, acum cat zmeura inca se gaseste prin piete, deoarece ar fi mare pacat sa nu o incercati.
Sunt sigura ca veti fi incantati!

Prajitura cu zmeura (Clafoutis)

A venit si timpul sa se coaca zmeura! Yupii! Mare motiv de bucurie pentru mine, deoarece sunt o mare admiratoare a acestor fructe, inca de pe vremea gradinitei.
Ma leaga amintiri tare placute de zilele de vara, imediat inainte de inceputul vacante mari, cand imi petreceam alene ultimele zile de gradinita, in curtea acesteia, unde se afla o tufa mare de zmeura. Si tufa aceea avea ceva magic in ea, pe langa micile fructe aromate, binenteles; zmeurii erau plantati cumva in cerc si daca te chinuiai putin puteai intra in mijlocul lor, unde educatoarele nu te puteau vedea si, astfel, puteai sa mananci zmeura pe saturate, cu un mare bonus, fara sa te cicaleasca nimeni (era in perioada aceea un curent in care copiii, la gradinita, erau considerati cuminti numai daca stateau smirna pe scaunele). Intre timp zmeurii au fost taiati, gradinita a fost daramata, dar vara de vara imi aduc aminte de acele zile, cu un pahar doldora de zmeura.
Matei imi impartaseste pasiunea pentru zmeura, Alexandra, ca de obicei, este mai reticenta, dar pana si ea a recunoscut ca prajitura cu zmeura de astazi este foarte buna. Asa ca, faceti un scurt drum prin piata si sigur veti da peste o bunicuta cumsecade care sa va vanda un pahar de zmeura pentru cea mai rapida si parfumata prajitura cu zmeura, adaptata dupa reteta francezilor, Clafoutis.