Placinta cu mere si stafide

Am primit de la tara o sacosa maaaare cu mere tomnatece, ce mi-au parfumat camara dumnezeieste, dar care, datorita metodele naturale de cultivare, au inceput sa se altereze. Prin urmare, este necesar sa le consumam cat mai rapid si, cum nu sunt deloc prezentabile, mie imi revine sarcina de a le face demne de a fi mancate.
Prima varianta: traditionala placinta cu mere rase, indesate intre doua foi de aluat, neaparat subtiri, pentru a nu altera prea mult gustul delicios al merelor tavalite prin scortisoara.
Am foarte clara in minte imaginea mamei mele pregatind aceasta placinta si, mai ales, a mainilor ei, in timp ce storceau merele rase, de sucul pe care il lasau in urma amestecarii cu zahar. Pentru ca nu puteam sa le servesc seara copiilor sucul de mere astfel rezultat, am decis sa il pastrez in placinta, amestecand merele cu pesmet. Ideea a fost foarte buna, umplutura a devenit mai ferma, iar placinta s-a putut taia usor si a fost mai aspectoasa.

Placinta taraneasca (cu branza dulce)

Sunt intr-o perioada in care o bombardez pe Alex cu preparate dulci, in care ingredientul principal este branza ... dulce, evident, altfel nu s-ar apropia de ea. Astazi am incercat sa copiez placinta cu care ne bucura bunica lui B cam de fiecare data cand mergem in vizita sau ne trimite "pachete" cu bunatati. Evident, nu se compara cu placinta aceea, dar e o copie destul de reusita.