Cornulete cu rahat, din aluat cu untura

Zilele acestea am observat pe blog un mare interes pentru "Fursecurile cu untura" pe care le-am prezentat anul trecut si astfel mi-am adus aminte de placuta si inegalabila lor fragezime, dar si de faptul ca inca mai am din ingredientul acesta special, portionat si congelat in pungulite individuale.
Acestea au fost cele mai bune cornulete pe care le-am mancat, avand ocazia sa le compar direct cu unele primite cadou in aceeasi zi, dar pregatite cu unt si amoniac. Cele cu untura sunt moi, se rup bucatele cand musti din ele, deloc uscate si, un lucru pe care pun pret, nu contin zahar in aluat, dulceata fiind asigurata numai de umplutura si glazura din zahar vanilat. Minunate si gata in numai 40 de minute!

Fursecuri foarte fragede, cu untura

Vizita sorei mele la Medias nu putea sa treaca nemarcata si de o mica aprovizionare cu de untura alba si curata, menita sa imi fragezeasca preparatele dulci pe anul acesta. Eee, au fost numai 2 kilograme, nu cat pentru un an intreg, dar destul cat sa pot scoate cate o punguta din congelator de fiecare data cand vreau sa obtin cele mai fragede fursecuri sau foi de placinta.
Nu este prima oara cand incerc produse cu untura, dar e prima oara cand le si savurez pe deplin; am mai avut o incercare acum muuulti ani, copil fiind, in vizita la rude, in Parang, cand am incercat sa infulec o prajitura abia scoasa din cuptor, iar untura fierbinte mi-a dat somacul peste cap intr-atat incat aceea a fost si singura bucata pe care am mai pus gura. Noroc ca intre timp am mai crescut, am invatat ce e rabdarea, am lasat fursecurilesa se raceasca complet, sa-si piarda izul de untura si sa se fragezeasca frumos. Iar a doua zi au fost si mai bune, si a doua la fel, pana in a cincea, cand s-au terminat, dar tot fara sa isi piarda textura speciala.