An de an, undeva intre 10 si 12, iubirea vietii mele imi prezinta idealul sau pentru o zi aniversara: nimeni sa nu sune pentru urari, niciun cadou sa nu fie cumparat, nicio petrecere si, mai nou, chec cu vin in loc de tort. Mda, pentru o persoana innebunita dupa aniversari, scenariul acesta este imposibil de abordat, oricat de mult tin la sotul meu si la dorintele sale.
Prin urmare, si anul acesta, a avut parte de urari, cadouri si, binenteles, tort. Si ce mai tort! O minunatie cu pandispan pufos de vanilie, crema de cacao cu rom si nuci bine coapte, echilibrata de crema cu lapte si mascarpone, plus doua straturi de quinoa. Daca asta nu e dragoste, atunci nu stiu ce e?! :))
