Prajitura cu mere si gris (de post)

In weekendul trecut, cand am sarbatorit-o pe Alex, prietena noastra Cristina ne-a adus o prajitura cu mere deliciooooooasa, iar cand am aflat si ce usor se pregateste mi-am promis sa o incerc cat mai curand.
Deoarece reteta originala avea un pic cam prea mult unt pentru gustul meu si al Cristinei, amandoua am redus cu un sfert cantitatea de unt si ne-am declarat mai multumite de rezultat.
Si ce ma amuza in legatura cu aceasta minunata prajiturica este faptul ca, in timp ce o pregateam, mi-am dat seama ca acesta (intr-o forma putin simplificata) a fost si primul desert pe care i l-am pregatit lui Matei cand era micut.
Ce mai, este un desert special: primit cu drag, pregatit cu drag, usor, adecvat multor varste si ocazii! Unde mai pui ca poate fi consumat si in post!
Merci, Cris!

Tort cu mango si jeleu de mure

Planurile mele cu tortul 2 pentru onomastica Alexandrei au fost zadarnicite de spatiul redus oferit de sertarele congelatorului din dotare (vroiam sa incerc un tort cu un blat vertical, decorat), asa ca a trebuit sa merg pe varianta deja clasica: tort cu branza, iaurt si frisca, creme cu fructe si, la cererea speciala a sarbatoritei, jeleu de mure.

Blat pandispan, cu adevarat pufos

Torturile copilariei mele au fost 3: cel cu 3 blaturi si 2 straturi de crema de cacao, cel diplomat si, din pacate mult prea rar, cel cu 3 blaturi de bezea si crema de ciocolata. Pe cel diplomat l-am incercat in o gramada de variante, cel cu bezea cred ca va ramane inca o perioada motiv de frustrare si pofte din cauza bezelei, asa ca m-am decis sa fac incercari cu pandispanul.
Din ce am cautat pe net si mi-am amintit si din retetele mamei, l-am incercat (din nou) pe cel ce urmeaza, de data asta respectand si regula principala: timpul de mixare al oualelor cu zaharul.

Tort cu miere, nuca si caramel

In acest weekend sarbatorim, in avans, onomastica Alexandrei si, cum avem multi invitati la eveniment, ca sa putem socializa cu toata lumea, am decis sa o serbam doua zile la rand, sambata cu rudele, iar duminica impreuna cu prietenii. Prin urmare era nevoie de doua torturi, lucru la care nu m-am gandit atunci cand am facut cumparaturile, vazandu-ma nevoita sa aleg reteta pentru tortul de sambata in functie de ceea ce aveam prin casa ... resturi :)
Pornind de la sosul caramel ramas de la glazura tortului cu mere si de la mierea cumparata din comert (inainte de a ne face provizii cu miere "adevarata" de pe Valea Doftanei) am incercat sa fac tortul de fata ... azi-noapte.
Am pornit de la o reteta de prajitura cu miere din cartea "Delicii in bucatarie" editata de Adevarul si, asa cum deja ma temeam judecand dupa ingrediente si modul de preparare prezentat, a iesit un mare fiasco. Maaaare fiasco! Mereu am zis ca daca ingredientele sunt bine alese, o prajitura nu are cum sa iasa prost, dar azi-noapte m-am contrazis singura ... Era atat de cleios blatul si de acru (continea sucul de la o jumatate de lamaie) incat nu am putut inghiti ce am gustat (de obicei nu gust dinainte ce pregatesc, dar de data asta arata asa dubios incat mi-a fost teama sa servesc fara sa gust). In concluzie, blatul l-au mancat cateii, iar de dimineata m-am apucat sa compun un alt blat, aproximand singura ingredientele si schimband modul de preparare.
Din fericire, de data asta a iesit foarte bun si apreciat, in special de tatal meu, mare iubitor de dulciuri cu adevarat dulci.

Feliute cu branza si jeleu de fructe

In sfarsit au ajuns si puii mei sa manance dulciuri bogate in crema de branza si fructe, iar astazi, uitandu-se pe blogul ramas deschis, chiar au solicitat ceva anume: Cheesecake bars. Desi sunt o mamica ascultatoare, am cazut de acord sa incercam ceva putin diferit si nimeni nu s-a suparat.