Trufe cu ricotta, nuci si biscuiti

Scenariul binecunoscut: aveam prin frigider o cutie ratacita de branza, gata sa expire. De data asta este vorba de o cutie de Ricotta, cumparata din curiozitatea de a vedea cum este aceasta branza italieneasca, despre care stiam ca este des folosita pentru deserturi. Cum nu am avut timp sa caut o reteta in care sa o inglobez, intentionam sa o folosesc intr-un tort cu branza, dar nu am avut chef de torturi in acest weekend. Acum e duminica seara, piticii vroiau "dulce", asa ca am luat cutia de branza sperand ca in interiorul capacului sa gasesc o reteta interesanta (produsele Granorolo au mereu o reteta inclusa pe eticheta).
Pornind de la reteta propusa de producator, "Crema Ricotta cu miere si rom", am ajuns la niste delicioase trufe cu nuca, mult mai sanatoase decat varianta cunoscuta, cu mult unt, dar la fel de cremoase si bune.
Sunt sigura ca voi reface de multe ori aceste mici bombonele ce se topesc in gura, deoarece copiii au fost foarte incantati de gust, dar mai ales de posibilitatea de a forma ei singuri micutele bilute.
In plus, de astazi pot adauga si Ricotta pe lista lactatelor italiene cu care surioara mea m-a imprietenit pe viata in aceasta vara, alaturi de Mascarpone, Mozzarella si Scamorza.

Placinta cu mere si stafide

Am primit de la tara o sacosa maaaare cu mere tomnatece, ce mi-au parfumat camara dumnezeieste, dar care, datorita metodele naturale de cultivare, au inceput sa se altereze. Prin urmare, este necesar sa le consumam cat mai rapid si, cum nu sunt deloc prezentabile, mie imi revine sarcina de a le face demne de a fi mancate.
Prima varianta: traditionala placinta cu mere rase, indesate intre doua foi de aluat, neaparat subtiri, pentru a nu altera prea mult gustul delicios al merelor tavalite prin scortisoara.
Am foarte clara in minte imaginea mamei mele pregatind aceasta placinta si, mai ales, a mainilor ei, in timp ce storceau merele rase, de sucul pe care il lasau in urma amestecarii cu zahar. Pentru ca nu puteam sa le servesc seara copiilor sucul de mere astfel rezultat, am decis sa il pastrez in placinta, amestecand merele cu pesmet. Ideea a fost foarte buna, umplutura a devenit mai ferma, iar placinta s-a putut taia usor si a fost mai aspectoasa.

Salam de biscuiti

Pregatind aceasta reteta mi-am dat seama cum am mintit spunand ca, odata casatorita nu stiam sa pregatesc decat clatite; salamul de biscuiti era unul dintre dulciurile des consumate la noi in casa, cat eram copil, pe care, cu timpul, am ajuns sa il compun singura, alaturi de mai sus amintitele clatite. Astazi am refacut exact reteta mamei, copiata candva din caietul ei, pe vremea cand inca nu aveam copii. Mi-a luat cel putin 5 ani sa o si pun in practica. :p

Salamul de biscuiti este unul dintre cele mai usoare deserturi si care, totodata, poate fi reinventat la fiecare preparare, putandu-i-se adauga stafide, nuci, alune, bucatele mici de rahat, fructe confiate sau bucatele de ciocolata.

Prajitura cu nuca si crema de lapte condensat

M-am aventurat iarasi sa incerc o prajitura din revista, de data asta incarcata cu mai multa experienta si incredere in a face modificari reusite. Din fericire nu a fost nevoie decat a umbla la cantitati, nu si la ingrediente, pentru a o face pe Maia sa exclame "Arata exact ca in poza", iar eu sa ma impaunez toata.
Este prima oara cand prepar crema cu lapte condensat, nu stiam la ce sa ma astept, asa ca am fost placut surprinsa de finetea ei si de gustul subtil, ce mi-a adus aminte de cafelele cu lapte (probabil chiar condensat) din care gustam pe ascuns cand eram mica. :)

Prajitura cu mar, morcov si nuca (de post)

Pentru astazi aveam nevoie sa pregatesc un desert gustos pentru copii, care, in plus, sa fie de post. Imediat m-am gandit ... mar; era perfect, am experimentat deja cateva prajiturele de post in care marul a facut minuni asupra gustului si texturii. Din pacate aveam nevoie de margarina, ingredient care imi lipseste, asa ca m-am limitat numai la cateva ingrediente de baza, sperand ca prezenta diverselor condimentelor sa umple golul.
Desertul a fost neasteptat de apreciat, nu numai de copii, ci si de cei mari. Chiar daca aspectul nu este prea atragator, cu aceasta ocazie am descoperit un desert foarte potrivit pentru copii, chiar si pentru bebelusi sub 1 an (poate cu un adaos mai mic de zahar decat cel incercat de mine).