vineri, 20 ianuarie 2012

Potcoava cu mascarpone si crema de caise deshidratate

De data asta inserez poza inaintea povestii, are o poveste mai lunga si nu vreau sa cresc suspansul cu fiecare rand.


Reteta asta mi-a dat tare mari batai de cap. Am vazut-o, am placut-o, am bagat-o la cutiuta ... cam asa se intampla cu majoritatea retetelor gasite pe net , pe care ma decid sa le incerc.
Din pacate, in weekend, copiii au decis ca este momentul sa upgradam browserul, asa ca prin acest pas, am pierdut toate sutele (nu, nu, nu cred ca exagerez) de bookmarkuri la retete, stocate in memoria calculatorului. Pana la urma, vazandu-mi disperarea, au fost recuperate de geniul sclipitor al casei, asa ca acum am un fisier text cu o gramada de linkuri alandala, de nu stiu de unde sa incep.
Cum detalii despre reteta aveam destule in minte, am google-uit-o (frumos cuvant, nu?) si, pe la pagina 3 de raspunsuri sugerate, am gasit-o: (Annie's Eats)! Bucurie mare pe mine ... aveam caisele cumparate inca de cand am vazut-o prima oara, asa ca azi m-am pus pe treaba.
Cum a iesit Alex pe usa si a plecat la gradi, am framantat aluatul si l-am lasat la crescut, cu maaaari dubii daca va creste, procesul de framantare descris in reteta originala sunandu-mi tare dubios. Apoi trebuia sa il las 3-4 ore la crescut; l-am lasat numai 3 jumatate, deja dupa a treia ora nu mai misca deloc si nici gand sa fii crescut cum stiam eu ca trebuie. In fine, am continuat, l-am intins si l-am bagat la frigider. Da, da, la frigider ... alta ciudatenie, unde trebuia sa stea alte 4 ore!!!
Deja ma vedeam cum il arunc la gunoi, dar am zis sa nu-mi pierd increderea. Totusi, l-am lasat numai o ora la frigider, era deja indeajuns de tare sa poata fi manipulat. L-am uns cu cele doua creme, dintre care cea de caise a scapat la mustata de a fi carbonizata, in timp ce eu eram pe net. Citeam... din nou ... reteta originala, sa ma asigur ca nu am luat-o complet razna si ca, desi mie imi pareau pasii de preparare total alandala, ei chiar au fost respectati corect.
Pana la urma am bagat totul la cuptor, rugandu-ma sa nu ajung totusi sa arunc atata munca si timp la gunoi. Dupa ce a trecut timpul necesar coacerii si deja in casa mirosea foarte imbietor, m-am dus sa vad rezultatul.
Uimitor, arata bine! L-am luat la pozat, l-am intors pe toate partile, niciun unghi nu imi placea, nu puteam folosi nicio poza. Hai sa-l tai, zic, in sectiune ar trebui sa arate bine si  ... Ta-daa! Arata foarte bine, asa ca ma pun iar pe facut poze! Il intorc din nou pe toate partile, mai de sus, mai de jos, mai din fata, mai dintr-o parte, iar imi promit sa caut si sa citesc niste carti de fotografie, sa nu ma mai chinui si tot nemultumita sa fiu, dar, macar intre timp molfaiam fericita la cotorul produsului meu buclucas, care trebuie sa spun ca m-a dat pe spate.
Nu a crescut el cum ma asteptam, precum printul din poveste, intr-o ora cat altii in sapte (al meu a crescut in aproape 4 ore cat altii intr-una, na!), dar a iesit pufoooos, buuuuun si cu arome puternice de unt, vanilie, rom si caise.
Operatiunea asta cu folosirea caiselor deshidratate pe post de crema o voi repeta cu siguranta, rezultatul este super bun; e un fel de gem, dar mai batos, mai plin de textura si cu siguranta mult mai aromat decat daca as fi folosit gem sau compot.
In concluzie, nu mi-a iesit mie cozonacelul frumos precum cel original, dar de bun e bun, bunut! Cine se aventureaza sa incerce sa-mi spuna si sa-mi arate si mie rezultatul, va rog! ... Asta pana il refac si eu, ca tare mai e bun!



INGREDIENTE ALUAT:
7g drojdie
3 linguri apa calda
50g zahar
2 oua mari
110g unt (cubulete)
300g faina pentru cozonac
1/2 lingurita sare

CREMA CAISE DESHIDRATATE:
200g caise deshidratate
1 plic zahar vanilat
1 lingurita esenta de rom
sucul de la o portocala potrivita

CREMA MASCARPONE:
100g mascarpone
30g zahar
30g faina
1/2 ou batut
1/2 lingurita vanilie

PENTRU UNS:
1/2 ou batut
1 lingurita lapte

PREPARARE:
Pentru aluat, se dizolva drojdia in apa calda, apoi se adauga zaharul, ouale si vanilia, amestecand cu telul.


Se adauga jumatate din cantitatea de faina si sarea, amestecand pana la incorporare.
Se adauga untul taiat bucatele, ajuns la temperatura camerei, apoi se framanta cu mana, pana este inclus complet in compozitie.


Se adauga restul de faina si se framanta pana se obtine o bila de aluat moale si inca putin lipicios.


Bila de aluat se lasa in castronul in care s-a framantat, care se acopera cu folie transparenta sau cu un prosop si se lasa intr-un loc calduros si ferit de curent. Timpul necesar cresterii este de cel putin 3 ore, in urma cresterii aluatul trebuind sa isi dubleze volumul.


Odata crescut, se intinde cu sucitorul infainat, urmarind a obtine un dreptunghi cat mai reusit, cu grosimea de 1cm.
Acesta se transfera pe o tava acoperita cu folie alimentara unsa cu ulei si se acopera cu inca o folie similara.
Se tine in frigider pentru cel putin 1 ora, pentru ca untul din compozitie sa intareasca aluatul.


Intre timp se pregateste crema de caise, intr-un mod similar cu cel de pregatire al coulis-ului din fructe proaspete.


Caisele se pun la fiert impreuna cu zaharul si 120ml apa.
Cand incep sa fiarba, se acopera si se reduce focul la minim.


Se iau de pe foc cand apa este aproape evaporata, fara a ajunge sa se lipeasca.
Se adauga esenta si se paseaza, adaugand suc de portocale, putin cate putin, pana se obtine o crema. In lipsa sucului de portocale, acesta poate fi inlocuit cu lapte.


Pentru crema de mascarpone, se amesteca branza cu zaharul si vanilia,  apoi se adauga faina si aproximativ jumatate dintr-un ou batut (restul va fi folosit mai tarziu, nu se arunca).



Aluatul intarit se scoate din frigider, se inlatura folia, iar peste se intinde crema de caise, lasand neacoperita o margine de 1-2cm pe fiecare latura.


Deasupra se intinde crema de mascarpone, apoi se ruleaza cat mai strans, folosind folia pentru a ridica si a rula.



Se strange cu degetele marginea, prinzand-o de stratul urmator al ruladei.






Cu ajutorul foliei, rulada se transfera in tava acoperita cu hartie de copt, apoi se asaza sub forma de potcoava.
In reteta originala se sugereaza a se taia din loc in loc, cu foarfeca, pe 2/3 din adancime, am facut-o si eu, dar nu am creeat decat niste spatii prin care sa se scurga umplutura. Aici, cert, nu mi-a iesit miscarea.
Potcoava se unge cu restul de ou (ramas de la crema mascarpone), amestecat cu o lingurita de lapte.


Tava se introduce in cuptorul preincalzit si continutul se coace cel putin 30 de minute, la foc potrivit. Daca dupa 20 de minute se observa o colorare prea puternica, se acopera potcoava cu folie de aluminiu si se reduce putin focul.


Potcoava coapta se transfera, cu ajutorul hartiei de copt, pe un grilaj, unde se lasa la racit cel putin 20 de minute. Se serveste rece.


Huh! Mi-a luat ceva, dar a meritat! :)

5 comentarii:

  1. :)) cred ca este cel m lung intro al unei retete postate de tine. A fost cu emotii mari, dar bine ca s-a finalizat fericit
    pup

    RăspundețiȘtergere
  2. Daaa. Sper ca a fost si interesant de citit si n-am plictisit pe nimeni. :p

    RăspundețiȘtergere
  3. Interesant si apetisant :)

    RăspundețiȘtergere
  4. "finalizarea" fericita e de dorit de fiecare data :))) si eu ca o constanta si stresanta degustatoare a preparatelor dragei tale surori, pot sa tip cat ma tine gura: finalizeaza mereu bine rau mah :))))))

    Pup

    RăspundețiȘtergere
  5. Sorina ... n-am inteles partea cu "stresanta". Cine isi poate dori mai mult decat un degustator care nu are decat cuvinte de lauda?

    RăspundețiȘtergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...