Tort de Craciun, cu rodie si kiwi

Stiam de ceva timp ca in tortul de Craciun voi include bobite de rodie, rosul lor stralucitor fiind cel care ma face mereu sa le asemui unor mici globulete; nu mai trebuia decat sa vad cu ce le combin, iar ideea mi-a venit atunci cand ii pregateam o salata de fructe lui Matei, in care mereu includ si kiwi ... un bradut verde plin de globulete rosii, inconjurat de biscuiti rulati care sa aminteasca de acadelele bastonas cu benzi rosii (in final, partea cu benzile rosii nu am putut-o pune in practica).
Din pacate, jeleul de kiwi nu s-a legat, ulterior am citit pe plicul foilor de gelatina cum acestea nu au efect asupra anumitor fructe, printre care si kiwi. Prin urmare a iesit un fel de sirop gros, al carui gust a completat foarte bine dulceata cremei de branza.

Tigarete (mini clatite din albusuri si frisca)

Intai am gasit aceste "tigarete" rulate in comert, apoi am dat peste o reteta similara in cartea Marthei Stewart si, avand in minte un anume tort de Craciun, m-am pus pe treaba.
Nu mi-au iesit rulourile ca in carte, am gasit ca sunt mai usor de rulat facute in tigaie si nu in cuptor, mi-a luat ceva timp sa le fac pe toate 40, dar merita. Rulourile sunt foarte versatile, pot fi umplute cu diverse creme sau acoperite pe jumatate in ciocolata si alune, pot fi alaturate unei cupe de inghetata sau, in cazul de fata, pot sustine tare frumos marginile unui tort special.
In plus, pot fi pregatite atunci cand aveti prin casa albusuri ramase de la alte preparate, pe care nu vreti sa le risipiti.

Chocolate crinkle cookie

Pentru venirea lui Mosu' am pregatit impreuna cu piticii prajituri, reeditand reteta de Chocolate crinkle cookie pregatita la inceputul lunii decembrie.
Pentru ca data trecuta nu am fost multumita de aspectul obtinut, de data aceasta am incercat o reteta propusa de Martha Stewart si am nimerit-o la fix. Din pacate, in ziua venirii Mosului am dormit pana tarziu, nu am mai avut timp sa coc biscuitii, asa ca i-am pregatit abia a doua zi, obtinand aceste frumoase fursecuri crocante, cu acelasi gust puternic de cacao ca si cele pregatite anterior, dar usor mai darze in consistenta.

Mini amandine

Tortul amandina de saptamana trecuta a ramas in dulcea amintire a celor din casa, intr-atat incat B si-a exprimat dorinta de a invata sa isi faca singur. Dragut din partea lui, dar nu stiu cum de s-a gandit ca il las sa imi fure placerea prepararii, asa ca am asteptat sa adoarma si i-am facut o surpriza. Hi Hi!
De data aceasta am incercat varianta prajitura, defapt mini-prajitura, am schimbat crema, am folosit oua intregi (nu doar galbenusuri), pentru o textura mai aerata, obtinand aceste delicioase mini amandine de casa, foarte asemanatoare cu cele de cofetarie. Yam!

Biscuiti cu ghimbir si scortisoara

La solicitarea piticoatei sefe, zilele acestea sunt in cautarea unei retete de turta dulce. Stiam ca nu o voi putea multumi curand, ea se asteapta sa primeasca acea turta dulce pe care a mancat-o in primavara la targul de Florii de la Muzeul Satului, asa ca mai am de cautat si incercat.
Pana una alta, am dat peste o reteta de biscuiti cu ghimbir (Gingerbread, la origini), am pregatit-o ieri dupa-masa si, de dimineata, abia am reusit sa pastrez cativa biscuiti pentru poze; s-au mancat foarte repede, inca de cand erau fierbinti, lucru care nu e de mirare, la cat sunt de fragezi, dulci si aromati.

Fursecuri de iarna (ovaz, seminte, portocala, miere, cuisoare)

Pornind de la indicatiile dintr-o carte cu retete sanatoase, pentru copii (The Children's Baking Book) am modificat putin in functie de ingredientele din dotare, binenteles, am obtinut cu totul altceva, dar rezultatul a fost cu mult peste asteptari: un fel de fursecuri crocante, cu aroma ametitoare de portocala si cuisoare, numai bune de mancat calde, dupa o bulgareala buna si un dat cu saniuta.
In plus, daca inlocuiesti untul cu margarina, obtii si o minunata reteta de post, potrivita ultimei saptamani de post, inainte de Craciun.

Linzer cookie (fara alune sau migdale)

Din ce am apucat sa imi dau seama studiind si comparand retete pentru aceste mici bijuterii, traditional, biscuitii Linzer au printre ingredientele aluatului si ceva alune sau migdale, dar am ales sa incerc intai o reteta simplificata: biscuiti vanilati si crocanti, uniti de un strat fin de gem.
Cum mezinul familiei a fost foarte incantat si priceput in a decupa biscuitii, sigur vom repeta curand experienta si atunci, daca ma paraseste lenea de a decoji migdale, vom incerca si reteta clasica. Pana atunci insa, ne vom delecta cu acesti micuti si delicati biscuitei, tare potriviti sarbatorilor de iarna.

Tort cu piersici, visine si crema de branza

Cu ocazia zilei lui B de anul acesta am batut recordul la numarul de torturi pregatite pentru acelasi eveniment, intai a fost cel pentru prieteni, apoi parinti si astazi ... colegi. Sper sa le placa si sa nu-i fi dezamagit, mai ales la cat de mult ma lauda dragul meu, pe la servici. :*
De data aceasta, din criza de timp (... cineva a uitat sa ma trezeasca la timp si m-am apucat de tort pe la ora 1:30, azi-noapte) am mers pe combinatia clasica - branza si fructe, umbland putin numai la design. Sper din toata inima sa fi iesit gustos. Astept pareri. :)

Tort cu ciocolata (Amandina)

Petrecareti cum suntem, astazi am serbat doua evenimente: ziua lui B si a tatalui sau. Cu aceasta dubla ocazie am pregatit un tort inspirat de o prajitura care a fost mereu prezenta pe platourile de prajituri cumparate de la cofetarie cand eram mica: Amandina. Aceasta prajitura nu ma atragea niciodata cand eram in fata vitrinei, la cofetarie, alegand pentru mine invariabil altceva  (Ecler, Savarina sau orice avea frisca), dar, odata ce prajiturile erau servite, mereu pofteam si gustam putin din prajitura mamei (Amandina fiind preferata ei). Cum blatul tortului de saptamana trecuta (Tort spirala, cu visine din visinata) m-a dus cu gandul la cel de Amandina, cu prima ocazie, am incercat tortul Amandina, reteta de care blogosfera culinara este arhiplina. Binenteles, am modificat reteta putin, am mai taiat din cantitatea de zahar, din cea de sirop, dar, in final, fiecare lingurita a produs aceeasi explozie de dulce, sirop si ciocolata cremoasa, pe care mi-o aminteam din copilarie.

Fursecuri bulgarasi, cu branza, alune si stafide

Prevazatoare cum sunt, din vacanta de asta-vara m-am intors si cu 2 cutii zahar granulat, special achizitionate pentru decorarea prajiturilor de iarna. Ulterior, pe site-ul Laurei Adamache am descoperit cum acest tip de zahar poate fi pregatit in casa si, cu aceasta ocazie, am putut sa impartasesc si eu mai departe aceasta reteta; nu-mi place sa postez retete cu ingrediente greu de gasit la noi.
Fursecurile au iesit tare frumusele si gustoase. Nu pot sa descriu ce miros placut razbatea din cuptor spre finalul coacerii si cu cata nerabdare le-am scos de acolo. Prajiturelele acestea sunt moi si nu foarte dulci, iar pe alocuri te surprind, printr-o dulceata intensa si placuta,datorata prezentei stafidelor si zaharului crocant.

Tort spirala, cu visine din visinata

In acest weekend am avut o petrecere surpriza cu ocazia aniversarii lui B. Partea neobisnuita a evenimentului a fost ca surpriza a fost pentru invitati, nu pentru sarbatorit. :p
Am cautat sa pregatesc un tort mai masculin, desi B cauta gustul nu aspectul si sigur nu l-ar fi deranjat ceva rozaliu, cu fructe. Prin urmare a fost momentul propice sa incerc tortul spirala, cu blat de cacao, gen amandina, crema de branza (preferata tuturor ai casei, inclusiv a lui B). Un plus de gust a fost adus de visinele din visinata, salvate in ultimul moment acum 2 luni, de la inutilitate si un drum numai dus, la Glina. Atunci le-am luat de la Maia, le-am portionat si congelat, abia asteptand o ocazie de a le folosi in ceva dulce, iar acum au completat foarte bine tortul, cu aroma si taria lor.

Si cum nu puteam alcooliza si copiii, lor le-am pregatit un tortulet micut, in noua si mult cautata tava de 18cm.

Fursecuri moi cu cacao, ninse cu zahar

Pentru orice copil, daca este decembrie inseamna ca a inceput oficial luna sarbatorilor de iarna.  De anul trecut am decis sa ne alaturam trendului si sa incepem pregatirile si decoratiunile mai devreme, de preferat dupa Sf. Nicolae, dar, odata ce au vazut decoratiuni prin oras, copiii au solicitat sa incepem de la finalul lui noiembrie. Cu greu am reusit sa aman pana acum, nefiind nevoie sa ii conving numai pe ei, dar si pe mine. :)
2 Decembrie ... primele fursecuri:  foarte moi in interior, usor crocante la exterior, cu un puternic gust de cacao, trimitand cu gandul la zilele reci de iarna, la mersul prin zapada ce scartaie sub picioare si, mai ales, la o cana cu ciocolata calda.

Coltunasi cu gem (de post)

Dupa cum probabil s-a observat deja, in ultimele zile m-am dedicat dulciurilor de post, despre care, pana in urma cu un an, nu stiam mare lucru si unde, nici macar cu gandul, nu treceam dincolo de marii clasici: negresa, cornulete, napolitane si clatite. Intre timp lucrurile s-au schimbat, in mare parte datorita vecinilor mei, unde  m-am familiarizat cu multe retete ingenioase si substitute ale ingredientelor de dulce la care eu nu m-as fi gandit in veci.
Ideea coltunasilor cu gem a pornit tot de la ei si sunt tare fericita ca i-am incercat, pacat numai ca am pregatit prea putini, deoarece seamana foarte tare cu "galustele cu prune" ... un alt dulce de care ma leaga amintiri placute.

Bombite cu nuca de cocos si migdale (de post)

Mi s-a cam urcat la cap succesul "Trufelor cu ricotta", asa ca am incercat si o reteta de post, binenteles, nici pe departe la fel de cremoasa, dar gustoasa si aromata, ce merita incercata atunci cand pofta de dulce este imperioasa si se cere rapid sadisfacuta.
De data aceasta nu am mai putut antrena copiii in formarea micutelor sfere, deoarece nu aveau puterea necesara pentru a le compacta in palme si nici delicatetea pentru a le rostogoli prin nuca, dar, cu siguranta, au fost foarte activi in a le consuma. :)

Prajitura cu gem si nuca, in foi cu cartof

Mai mult din considerente alimentare si abia apoi religioase, anul acesta mi-am propus sa tin prima si ultima saptamana din postul Craciunului; prima saptamana a trecut, eu inca am ramas pastratoare de post, ocazie cu care experimentez retetele de dulciuri, ce nu-s de dulce ;)
O prajitura ce se gaseste si regaseste obsesiv pe blogurile culinare romanesti, este aceasta, cu foi facute cu piure de cartofi, unite si indulcite cu gem si nuca, combinatia cea mai des intalnita in meniurile de post. Cum stiam deja de la o vecina ce fragede sunt dulciurile cu piure de cartofi in compozitie, am incercat si prajitura, m-au napadit din nou amintirile copilariei cu gust de gem si nuca, si, prin urmare, prajitura mi-a placut. Cred ca voi folosi aceste foi si la alte preparate, sunt tare fragede si merita experimentat cu ele.

Tort cu jeleu de portocale

In mijlocul saptamanii trecute a fost sfantul Matei, apoi ziua Maiei, asa ca, in prima zi a weekendului, ne-am grabit sa ii sarbatorim. Binenteles, placerea pregatirii tortului mi-a revenit mie, fapt pentru care ii sunt recunoscatoare Maiei ... mi-a intuit perfect dorinta, fara sa i-o spun. In schimb, ea a pregatit prajitura "televizor" si celebra sa rulada cu ciocolata, a carei reteta trebuie neaparat sa o postez candva, caci e dementiala.
Cum piticii nu mai puteau amana suflatul in lumanari, dintre toate bunatatile, tortul  fost  savurat primul :) Jeleul de portocale a placut tuturor, intai prin aspectul special, apoi prin gustul racoritor, perfect alaturat cremei fine si vanilate cu branza si pandispanului siropat.
Prin jeleul de portocale, acest tort este potrivit oricarui sezon, aroma specifica aducand aminte de miresmele Craciunului, iar gama coloristica, in nuante solare, facand lumina de afara sa para mai stralucitoare, asemanatoare celei din zilele toride de vara.

Strudel cu mere

Incarcata cu multa rabdare, am decis sa termin sacosa cu mere primita in urma cu cateva zile, incluzandu-le intr-un strudel ... unul dintre produsele mele de patiserie preferate.
Ma temeam ca nu va fi usor de facut, in special din cauza spalarii, curatarii si portionarii merelor (macar la partea cu rasul am putut folosi robotul), apoi ca urmare a pregatirii aluatului. In plus, am avut surpriza sa observ ca cele 1.5kg de mere, obtinute in urma razuirii,  nu mi-au fost de ajuns pentru a umple aluatul pregatit (multumesc "Fantezie in bucatarie" pt reteta de aluat), asa ca am facut pauza dupa prima tava, am mai razuit inca pe atat si am luat-o de la capat.
Ce mai, muuulta munca! Si nu pot sa nu ma gandesc "oare cum reuseste bunica lui B sa faca acest strudel de fiecare data cand mergem la ea sau cand ne trimite ceva bunatati la pachet?", in cantitati mari si fara ajutorul robotului. Cred ca a sughitat bunica batrana toata ziua azi, la cat de mult m-am gandit la ea ... cu admiratie si recunostinta.
Una peste alta, strudelul a iesit tare bun, iar reteta folosita a fost foarte apropiata de cea a bunicii lui B, lucru care m-a bucurat foarte tare. Totusi, cred ca va mai trece mult timp pana voi mai fi pregatita sa o refac; data viitoare, sigur ma rezum la o singura tava, doua sunt prea mult pentru mine.

Trufe cu ricotta, nuci si biscuiti

Scenariul binecunoscut: aveam prin frigider o cutie ratacita de branza, gata sa expire. De data asta este vorba de o cutie de Ricotta, cumparata din curiozitatea de a vedea cum este aceasta branza italieneasca, despre care stiam ca este des folosita pentru deserturi. Cum nu am avut timp sa caut o reteta in care sa o inglobez, intentionam sa o folosesc intr-un tort cu branza, dar nu am avut chef de torturi in acest weekend. Acum e duminica seara, piticii vroiau "dulce", asa ca am luat cutia de branza sperand ca in interiorul capacului sa gasesc o reteta interesanta (produsele Granorolo au mereu o reteta inclusa pe eticheta).
Pornind de la reteta propusa de producator, "Crema Ricotta cu miere si rom", am ajuns la niste delicioase trufe cu nuca, mult mai sanatoase decat varianta cunoscuta, cu mult unt, dar la fel de cremoase si bune.
Sunt sigura ca voi reface de multe ori aceste mici bombonele ce se topesc in gura, deoarece copiii au fost foarte incantati de gust, dar mai ales de posibilitatea de a forma ei singuri micutele bilute.
In plus, de astazi pot adauga si Ricotta pe lista lactatelor italiene cu care surioara mea m-a imprietenit pe viata in aceasta vara, alaturi de Mascarpone, Mozzarella si Scamorza.

Placinta cu mere si stafide

Am primit de la tara o sacosa maaaare cu mere tomnatece, ce mi-au parfumat camara dumnezeieste, dar care, datorita metodele naturale de cultivare, au inceput sa se altereze. Prin urmare, este necesar sa le consumam cat mai rapid si, cum nu sunt deloc prezentabile, mie imi revine sarcina de a le face demne de a fi mancate.
Prima varianta: traditionala placinta cu mere rase, indesate intre doua foi de aluat, neaparat subtiri, pentru a nu altera prea mult gustul delicios al merelor tavalite prin scortisoara.
Am foarte clara in minte imaginea mamei mele pregatind aceasta placinta si, mai ales, a mainilor ei, in timp ce storceau merele rase, de sucul pe care il lasau in urma amestecarii cu zahar. Pentru ca nu puteam sa le servesc seara copiilor sucul de mere astfel rezultat, am decis sa il pastrez in placinta, amestecand merele cu pesmet. Ideea a fost foarte buna, umplutura a devenit mai ferma, iar placinta s-a putut taia usor si a fost mai aspectoasa.

Salam de biscuiti

Pregatind aceasta reteta mi-am dat seama cum am mintit spunand ca, odata casatorita nu stiam sa pregatesc decat clatite; salamul de biscuiti era unul dintre dulciurile des consumate la noi in casa, cat eram copil, pe care, cu timpul, am ajuns sa il compun singura, alaturi de mai sus amintitele clatite. Astazi am refacut exact reteta mamei, copiata candva din caietul ei, pe vremea cand inca nu aveam copii. Mi-a luat cel putin 5 ani sa o si pun in practica. :p

Salamul de biscuiti este unul dintre cele mai usoare deserturi si care, totodata, poate fi reinventat la fiecare preparare, putandu-i-se adauga stafide, nuci, alune, bucatele mici de rahat, fructe confiate sau bucatele de ciocolata.

Prajitura cu nuca si crema de lapte condensat

M-am aventurat iarasi sa incerc o prajitura din revista, de data asta incarcata cu mai multa experienta si incredere in a face modificari reusite. Din fericire nu a fost nevoie decat a umbla la cantitati, nu si la ingrediente, pentru a o face pe Maia sa exclame "Arata exact ca in poza", iar eu sa ma impaunez toata.
Este prima oara cand prepar crema cu lapte condensat, nu stiam la ce sa ma astept, asa ca am fost placut surprinsa de finetea ei si de gustul subtil, ce mi-a adus aminte de cafelele cu lapte (probabil chiar condensat) din care gustam pe ascuns cand eram mica. :)

Prajitura cu mar, morcov si nuca (de post)

Pentru astazi aveam nevoie sa pregatesc un desert gustos pentru copii, care, in plus, sa fie de post. Imediat m-am gandit ... mar; era perfect, am experimentat deja cateva prajiturele de post in care marul a facut minuni asupra gustului si texturii. Din pacate aveam nevoie de margarina, ingredient care imi lipseste, asa ca m-am limitat numai la cateva ingrediente de baza, sperand ca prezenta diverselor condimentelor sa umple golul.
Desertul a fost neasteptat de apreciat, nu numai de copii, ci si de cei mari. Chiar daca aspectul nu este prea atragator, cu aceasta ocazie am descoperit un desert foarte potrivit pentru copii, chiar si pentru bebelusi sub 1 an (poate cu un adaos mai mic de zahar decat cel incercat de mine).

Prajitura radauteana

Peste aceasta prajitura am dat iar si iar, tot rasfoind cartile cu retete din dotare, de fiecare data alta varianta dar cu o mare constanta, nicaieri nu se precizau dimensiunile tavii in care se pregateste ... un mare neajuns in cazul multor retete. Prin urmare a trebuit sa improvizez putin, m-am cam abatut de la reteta de baza, dar asta nu este nicio noutate :)
In esenta, prajitura radauteana este o suprapunere de foi si creme, dintre care 2 foi facute cu amoniac, 2 straturi de crema cu lapte (si gris, in varianta originala), la mijloc o foaie pandispan, toate acoperite cu o  glazura consistenta de ciocolata ... un adevarat regal pentru cei ce iubesc dulciurile cu crema gen budinca si foi fragede.

Patratele marmorate, cu branza si ciocolata

Cererile de bunatati cu ciocolata continua, cred ca frigul este de vina pentru aceasta tendinta. Prin urmare, am incercat sa obtin un "brownie" marmorat cu branza si nu sunt foarte sigura daca mi-a reusit deoarece nu am cu ce sa il compar. Totusi prajiturica moale cu gust pregnant de ciocolata si insertii de branza a fost pe gustul nostru si s-a terminat imediat.

Fursecuri cu branza, lamaie si mac

In ultimele doua saptamani am tot intentionat sa merg cu piticii in vizita prin vecini, sa se joace cu prietenii lor, asa ca am tot pregatit pentru ei fursecuri peste fursecuri, dar de fiecare data aparea ceva si nu mai ajungeam sa le servesc micutilor pofticiosi. Astazi am reusit in sfarsit si, printre ture cu bicicleta/trotinete/masinute/role in jurul casei, fiecare a gustat cateva fursecuri pufoase si fin aromate, apoi s-a distrat privind la macul ramas printre dintii celorlalti. :)
Trebuie sa recunosc ca sunt foarte incantata de aceasta reteta; am mai folosit alaturarea de lamaie si mac intr-un dulce, dar acum este prima oara cand sunt multumita de ea, reusind sa obtin exact acea aroma usoara de lamaie care sa incante papilele si in acelasi timp sa nu le agreseze cu prea multa aciditate. In plus, incluzand branza printre ingrediente, fursecurile au iesit pufoase si moi, pastrandu-si aceste calitati si a doua zi de la preparare.

Si ca sa o laud putin si pe Alexutza, fursecurile au fost special facute sub forma literei S, deoarece, in urma primei vizite la logoped, matza mica a invatat sa pronunte corect sunetele S, Z si F. :)

Fursecuri extra-large, cu nuca si ciocolata

De ceva timp, pitica mea imi tot solicita dulciuri care sa contina ciocolata, asa ca eu tot incerc sa o atrag catre ceva mai sanatos si de cele mai multe ori imi reuseste. Astazi, oricat am incercat sa o pacalesc, nu mi-a mai mers planul, asa ca am facut repede niste fursecuri clasic americane gen "chocolate chip cookie", inlocuind totusi o parte din ciocolata cu bucatele de nuca.
Piticii au fost incantati, binenteles, atat de ciocolata, cat si de dimensiunile usor exagerate ale fursecurilor, obtinute ca urmare a utilizarii unei linguri speciale de inghetata pentru dozarea alutului, care insa mi-am dat seama cam tarziu ca era prea mare (cam pe cand am vazut ca nu-mi ajunge aluatul decat pentru 12 bucati). Una peste alta, fursecurile au iesit extraordinare, moi in centru, crocante pe margine si extrem de gustoase, datorita infuziei locale de ciocolata si nuci coapte. Si cum piticii se gandesc deja la Craciun, Alex a spus ca trebuie sa ii facem si lui Mosu' o portie, dar tot dinastea mari, ca sa stea cat mai mult la noi. :)

Budinca de banane

Am ajuns sa pregatesc aceasta budinca deoarece am citit in multe locuri cat de bine se potriveste a fi consumata alaturi de fursecurile cu vanilie postate anterior si am ajuns sa ma alatur si eu celor ce o sustin. In timp ce o pregateam mi-am dat seama ca este o mica variatie la reteta clasica de budinca vanilata, la care se adauga piureul de fructe, obtinand astfel un desert sanatos si foarte potrivit pentru orice mic mofturos.

Fursecuri crocante, cu mult unt si vanilie

Cand copiii cer biscuiti le fac biscuiti, hmmm, sau fursecuri ... e simplu! Mai complicat este atunci cand fac prea putini, se termina repede si trebuie sa o iau de la capat. :p

Clatite cu banana

Iar am ramas cu ceva banane extra coapte, care, impreuna cu lipsa mea de chef de a pregati ceva mai laborios, s-au concretizat in aceste clatite extra moi si pufoase, dulci doar putin si cu un puternic gust de ... banana.
Nu degeaba clatitele sunt asa populare prin unele parti, constituind chiar elementul de baza al micului dejun, cand se fac asa usor/rapid si sunt atat de bune, mai ales cat sunt proaspete si calde. Daca le mai ungi si cu ceva miere, le alaturi un pahar de lapte sau suc de portocale, obtii un mic dejun foarte sanatos.

Gogosele cu mere, la cuptor (de post)

De cand cu frigul asta tomnatec, gandul imi zboara mereu la mere si scortisoara (defapt, ca in fiecare an, odata cu aparitia frigului, ma gandesc zilnic la Craciun), la ceaiuri fierbinti cu lamaie, la a ma cuibari sub patura, la fereastra, cu o carte buna si o "gustarica" (asa numeste Alexandra bunatatile de mici dimensiuni) pe farfurioara.
Astazi am inclus merele intr-o reteta de gogosi la cuptor, care AICI includea printre ingrediente si ou, dar cum eu l-am uitat si am si inlocuit untul cu margarina, am obtinut o reteta de post neasteptat de buna. In plus, nu dispun de tava speciala pentru gogosi, asa ca am folosit-o pe cea de briose si sunt tare incantata de fiecare data cand o folosesc pentru altceva decat pentru briose. Cu toate aceste neajunsuri, gogoselele au iesit dementiale ... moi, pufoase si aromate.
Si ca sa dovedesc ca am fost ametita rau in dimineata asta, pe langa ingrediente lipsa, am uitat sa pun cardul in aparat, iar pozele din memoria interna nu le pot downloada (din motive pe care numai sotul meu iubitor de Linux le cunoaste ... mrrrr). Promit sa refac reteta si sa postez si pozele din timpul prepararii.

Tarta cu mere, in aluat sfaramicios, cu fulgi de ovaz (de post)

Dupa atatea torturi dulci, in aceasta autentica zi de toamna, mi s-a facut o pofta nebuna de mere coapte si, desi banuiam ca piticii nu vor agreea tarta cu bucati mari de fruct, tot am pus-o la copt, stiind ca macar B se va bucura de ea. Am inclus si niste fulgi de ovaz in aluat, ca sa contracareze moliciunea merelor cu putin crantz, tarta a iesit delicioasa si m-a innebunit cu aroma ce razbatea din cuptor.

Tort dinozaur fetita

Pentru a doua zi de sarbatoare, ziua cand urmau sa vina si prietenii Alexandrei, urma sa pregatesc un tort mai special, imbracat in fondant, asa cum i-am facut si lui Matei cand a implinit 2 ani.
Tema aleasa de Alex au fost dinozaurii.

Si, binenteles, tortul final are si o mica poveste.

Tort sah cu ganache si crema de branza

Zilele acestea aniversam cei 5 anisori ai Alexandrei si, cum suntem multi cei ce o iubim si vrem sa ii fim alaturi la acest eveniment, am impartit sarbatoarea in doua zile consecutive (poate chiar 3).
Pentru ziua cu familia am refacut un tort al carui aspect m-a intrigat luni la rand si, pe care l-am considerat foarte nimerit, avand in vedere placerea piticei de a invata si juca sah. La prima incercare am suprapus "din ochi" straturile de blat si crema, iar rezultatul nu a fost chiar cel asteptat; de data asta m-am intors la scoala, am luat compasul, rigla si creionul, pentru ca, in final, alternanta sa fie perfecta. Binenteles, am facut alte greseli, pe care le voi impartasi pe parcurs, sa fie invatatura pentru altii. :)

Tarta cu ciocolata si aluat sfaramicios

De o saptamana am incercat sa fac dulciuri care sa ii fie pe plac surioarei mele si poftei sale, infinite si mereu prezente, de ciocolata. Am facut tort de branza cu ciocolata, apoi melci cu ciocolata, iar astazi intentionam sa revin la retetele consacrate, cu fructe. Reactia ei? A fost ceva de genul: "Mda, n-ai face si tu ceva cu ciocolata!" :D Si atunci mi-am amintit o reteta pe care, la vremea cand am aflat-o prima oara, am considerat-o exact pe gustul sorelei. Si am reusiiiiiit!!! Gust intens de ciocolata, blat sfaramicios, textura perfecta ....mmm mmm.

Melcisori din aluat dospit, cu cacao

Sora mea, proaspat venita in vizita, mi-a spus, mai in gluma mai in serios, ca destul a poftit uitandu-se pe blog si ca atat cat va fi cu noi se asteapta sa o servesc cu cat mai multe bunatati. Prin urmare, ieri a fost tort, astazi au fost melcisori cu cacao .
Prima impresie cand i-a gustat, abia scosi din cuptor si, implicit, fierbinti, a fost ca sunt prea "painosi" si ca ar fi mers un aluat mai apropiat de cel de cozonac. Odata raciti insa, umplutura de cacao s-a simtit mult mai pregnant, completand textura moale si pufoasa a aluatului, laudata intens si in reteta originala.

Cheesecake cu bulinute de ciocolata, pe blat de cereale

In timpul verii, la sfarsit de saptamana ne adunam cu totii, familie sau prieteni, la un gratar si o felie de tort. Cum vremea frumoasa s-a cam terminat si odata cu ea si concediile, vizitele s-au rarit, si, dupa o luna de la ultimul tort, B s-a simtit indreptatit sa se planga de lipsa acuta a  torturilor de prin frigider. Chiar daca voi avea curand de pregatit un tort aniversar pentru ziua Alexandrei, si eu eram dornica a mai incerca noi variante de torturi, asa ca reclamatia (a se citi rugamintea) lui B a venit la fix. In plus, o avem in vizita si pe sora mea Anca, ea fiind cea pentru care am adaugat bulinutele de ciocolata din crema. :)

Gogosi la cuptor (cu drojdie)

Piticii sunt innebuniti dupa gogosi, iar Maia le sadisface deseori aceasta pofta, cu mare succes. De cand cu gradinita insa nu prea a mai fost loc de dospit si mai ales prajit aceste delicatese, asa ca am zis sa incerc varianta la cuptor, incantata si de absenta uleiului din procesul de tratare termica. Am cautat pe net si am dat peste doua variante de gogosi coapte: cu drojdie si cu praf de copt, alegand-o pe prima, in ideea de a obtine ceva cat mai apropiat de varianta prajita.
Gogoselele la cuptor au iesit bune, nu prea dulci, nu gretoase, dar nici nu prea seamana cu ceea ce stiam noi drept gogosi. Totusi, copiii au fost incantati si mi-au zis sa mai fac, asa ca data viitoare sigur le voi incerca si pe cele cu praf de copt.

Napolitane cu nuca, cacao si/sau nuca de cocos (de post)

Aveam prin camara un pachet de foi de napolitana, defapt un rest, care sta acolo de o gramada de timp, ocupa loc, se pune praful pe el. Astazi am facut curat prin camara, am scapat de toate pachetele incepute si nefolosite, folosind o parte din ele pentru a reface un desert clasic, unul ce mi-a animat de multe ori copilaria: napolitane de casa. Si, folosind mai mult  "resturi", nu mi-au ajuns ingredientele sa fac prea multa crema, asa ca am compus doua creme: una cu nuca si cacao, alta cu nuca de cocos, combinatie ce a adaugat puncte la capitolul aspect si prezentare.

Batistute vanilate

Pe cand cautam retete pentru presa incinsa de biscuiti am dat de aceasta reteta a unui preparat traditional olandez si, impresionata de prezentarea originala a retetei (AICI), mi-am promis ca il voi incerca negresit. Astazi mi-am facut de lucru cu aceste batistute simpatice ("Zakdoeken" in dialectul Drents inseamna batista) si mi-a placut tare mult gustul intens de vanilie, impreuna cu textura crocanta.
Nu stiu daca nu s-a strecurat o eroare in reteta originala, dar acesti biscuiti sunt extrem de dulci. Am banuit ca vor iesi astfel, prin urmare am folosit numai 2/3 din cantitatea de zahar recomandata original, le-am combinat cu o ceasca de ceai neindulcit si, impreuna, au mers de minune.

Briose cu morcovi si nuca

Tot frunzarind blogurile culinare din afara am observat un aluat folosit foarte des, in diverse combinatii si preparate, al carui ingredient principal nu-l vedeam folosit decat in felurile principale, nicidecum in deserturi: morcovul. Apoi mi-am dat seama ca are sens, doar e dulce si suculent, asa ca am zis sa incerc, chiar mi-am luat si niste hartie de briose portocalie, special pentru asta. In plus, aluatul acestor briose mi-am propus sa il fac dupa modelul celui de tort (mai ales ca am vazut multe torturi cu blat din aluat de morcovi), asa ca am batut ouale si zaharul mai mult, ca pentru pandispan. Prin urmare, asa cum speram sa se intample, briosele au iesit foarte pufoase ... partea proasta e ca nu stiu daca are legatura cu morcovul sau cu modul de preparare, dar, nu-i nimic, gasesc eu raspunsul la urmatoarea transa de briose. In final am fost foarte multumita de briosele mele pufoase, dulci si aromate. Abia astept sa vina si Alexandra de la gradi, sa-mi spuna si parerea ei.

Prajitura cu nectarine si aluat sfaramicios

Maine ma vad cu tata, un mare amator de dulciuri, caruia ii promisesem sa ii fac Prajitura cu gris si mere. Cum merele pregatite pentru prajitura au fost consumate si nu mai aveam prin frigider decat niste nectarine, intre o mancare de fasole si un alergat pe dupa casa sa vad ce nazbatii mai fac piticii, am pregatit un "dulce" de toamna, usor si aromat.

Piersici/nectarine fara coaja

Nu putine au fost momentele in care am admirat culoarea si textura piersicilor din compot, care in starea lor naturala nu m-a impresionat defel, ca apoi sa ma intreb prin ce proces au fost fructele lasate asa golase si perfecte.
Raspunsul l-am intrezarit astazi in timp ce pregateam cina si opaream niste rosii pentru a le inlatura pielita. Prin urmare am incercat acelasi proces si asupra nectarinelor din frigider si am fost foarte multumita de rezultat.

Prajitura cu gris, visine si migdale

De cand am descoperit ce gust interesant ofera grisul prajiturilor cu fructe, am cautat noi variante care sa il contina si asa am ajuns la aceasta prajitura usoara si gustoasa, pregatita rapid intr-o dimineata de duminica, in asteptarea vizitei unei prietene vechi si tare dragi. :)

Pregatirea pentru copt a formei de tort

Am avut multe blaturi de tort si de prajitura lipite de peretii tavii, pana am gasit solutia perfecta, prin imbinarea celor doua metode consacrate: hartie de copt + ungere si tapetare.