Cozonac din aluat cu unt si umplutura de nuca

Iata-ma incercand cozonacul clasic si ce reteta este mai buna decat cea a caror rezultate delicioase le cunosti de mic, cea plina de incarcatura emotionala, caci este o mostenire de familie si, nu in ultimul rand, cea care stii sigur ca nu va da gres.
Spre usurarea mea, pregatirea a fost usoara, iar rezultatul de toata lauda, motiv pentru care, pe viitor, la orice sarbatoare, cozonacul acesta nu va mai lipsi din casa noastra, copiii solicitandu-l la micul dejun, alaturi de o cana cu lapte caldut, timp de aproape o saptamana (cat sa coc 2 transe a cate 2).
Va invit sa incercati si reteta mamei mele, in speranta ca veti gasi cozonacii la fel de pufosi, aromati si parfumati, pe cat ii consider eu.

Tort cu 3 feluri de ciocolata

Un clasic de mult vizat, dar caruia numai o zi aniversara si o vreme friguroasa ii puteau potenta impactul. Pentru cei ce iubesc ciocolata, acest tort este un vis implinit, aducand in atentie, cu fiecare strat, o noua aroma alaturata celui mai savuros ingredient; si astfel, fiecare lingurita te poarta prin lumea delicata a ciocolatei albe imbogatita cu lichior de oua, prin cea matasoasa a ciocolatei cu lapte, culminand cu cea usor aspra, dar ferma, a ciocolatei amarui cu aroma de rom, pastrand pentru final pandispanul aerat si plin de cacao.
Un tort spectaculos, servit la ocazii speciale, numai bun pentru apropiatele sarbatori de iarna.

Tort cupola

An de an, undeva intre 10 si 12, iubirea vietii mele imi prezinta idealul sau pentru o zi aniversara: nimeni sa nu sune pentru urari, niciun cadou sa nu fie cumparat, nicio petrecere si, mai nou, chec cu vin in loc de tort. Mda, pentru o persoana innebunita dupa aniversari, scenariul acesta este imposibil de abordat, oricat de mult tin la sotul meu si la dorintele sale.
Prin urmare, si anul acesta, a avut parte de urari, cadouri si, binenteles, tort. Si ce mai tort! O minunatie cu pandispan pufos de vanilie, crema de cacao cu rom si nuci bine coapte, echilibrata de crema cu lapte si mascarpone, plus doua straturi de quinoa.  Daca asta nu e dragoste, atunci nu stiu ce e?! :))

Mascote si mini mascote, cu nuci coapte

Surpriza! Mi-am pus in gand sa deschid propria cofetarie online. Proiectul este in lucru de ceva timp, lista de produse este in formare, site-ul inca asteapta sa primeasca un nume, dar un lucru este sigur: mascotele acestea se vor afla in oferta finala.
Fie ele mari, mici sau in forma de inimioare, cu siguranta vor fi preferatele multora, asa cum si pe noi ne-au castigat iremediabil crema fina cu cacao si bucatele de nuci coapte, in coaja de ciocolata amaruie. Cine vrea sa faca prima comanda?

PS: Multumesc mami pentru reteta :*

Turta dulce glazurata

Pana nu demult, dulcele meu preferat de Craciun era cozonacul, caruia, de un an doi, i s-a alaturat turta dulce. Schimbarea a survenit dupa ce am mancat niste turta dulce buna de tot, dinacelea in forme, glazurate pe dos si cu bombonele deasupra, o bunatate! De atunci, in apropierea Craciunului, gandul meu zboara la pungile acelea mari, pline cu minunatii aromate, glazurate in culori, care iti fura ochiul.
Anul trecut eram cat pe ce sa imi infig mainile intr-o astfel de punga, cand mi-am adus aminte ca, la vederea ei, copiii vor face la fel si asta nu e bine. Chiar daca la mine nu aplic mereu aceeasi regula, pe ei incerc sa ii tin departe de dulciurile din comert, cat de mult mai pot, asa ca am pornit in cautarea retetei care sa copieze cat mai bine gustul dorit. Astfel, in vederea proiectului meu ambitios, am tot citit ingredientele de pe toate pungile cu turta dulce pe care mi-au cazut ochii, am studiat retetele de pe net, pana cand am aflat ca secretul sta in folosirea bicarbonatului de amoniu si a mixului de condimente.
Rezultatul este uimitor, copiii nu se mai satura de turta mea dulce si ii atribuie numai calificative de la excelent in sus, concretizate in "Mami, turta asta dulce e mult mai buna decat cea din parc!" Yey, for mami!

Tort supraetajat cu Minnie (pandispan, crema branza, jeleu)

Am facut-o si pe asta: primul tort supraetajat, imbracat in fondant. Cand abia ajunsesem sa tratez degajat torturile cu fondant, o prietena draga a venit cu aceasta noua provocare, pentru aniversarea fetitei sale Eva, o dulceata de fetita.
Dupa multe ore de munca, tortul a fost savurat si admirat, iar eu am putut sa rasuflu usurata la gandul ca a fost un succes.
Multumesc Alexandra pentru comanda si Anca pentru ajutor! <3

Tort Bucsa (fondant), cu multumiri la final :)

Din pacate, pentru acest tort nu am poze din timpul prepararii, ceea ce, se pare, este o regula pentru toate torturile mele cu fondant. Aceasta categorie aparte de dulciuri imi ocupa mai mult timp decat toate celelalte, sunt inca in proces de invatare si totusi, cum necum, pana acum au iesit decente.

Acest tort a avut o poveste aparte, insa; pentru onomastica Mateiasului, trebuia sa fie un camion cu remorca, imbracat in crema si decorat cu bombonele, apoi s-a vrut tractor, dar din lipsa unor roti inegale, demne de un tractor, a redevenit camion.
De unde modificarile? Din greseli de acomodare la un nou mixer, care, pana ajungem sa ne cunoastem bine, insista sa ma pedepseasca si sa imi faca munca mai grea, in loc sa mi-o usureze. :p Prin urmare am batut blatul prea putin si, in mod previzibil, nu a iesit aerat si a necesitat sa fie strapuns de nenumarate ori cu furculita pentru a face siropul sa-l inmoaie cat de cat. Daca blatul nu a crescut cum trebuia, a fost necesar un al doilea blat, care a mai adaugat o ora la timpul de preparare si racire.
Apoi, ca si cum nu era deajuns, delicioasa crema de capucino cu unt si-a facut de cap cu nervii mei si s-a taiat ... de 2 ori, capatand un aspect total neatragator. Atunci, Anca, sora si ajutorul meu, a decretat "Il lasam asa, iar dimineata il acoperi cu fondant" :(( Aaaah, uite cum n-am scapat de fondant!
Asa ca m-am trezit cu forte proaspete si m-am apucat de fondant. Dupa ce am vazut ca am nimerit culoarea, m-am mai relaxat putin, dar nu mi-a prins bine, caci am uitat sa tapetez masa cu amidon si tot fondantul intins s-a lipit de ea. :(( L-am recuperat, l-am intins la loc, de data asta pe o masa ninsa cu un strat sanatos de amidon, care apoi s-a imprastiat prin jumatate de bucatarie si pe hainele mele.
Si, ca sa fie treaba treaba, am fost nevoita sa decupez tortul ascunsa in cea mai mica si inghesuita incapere din casa, pentru a fi departe de ochii curiosi si inscoditori ai copiilor. Din fericire, mai departe au fost intelegatori si au acceptat sa se joace in camera lor, pentru ca eu sa pot decora tortul in liniste, inainte ca invitatii sa ni se alature.

De ce va povestesc toate aceste amanunte, ce poate sunt plictisitoare, mai ales pentru cei care ma citesc dar nu ne cunosc personal? Pentru ca voi, cei care ma cititi, sa vedeti cum, desi rezultatele muncii mele sunt adesea aratoase, uneori procesul este anevoios, plin de procedee intortocheate si improvizatii. Dupa aproape 2 ani de experimente culinare, am invatat multe, dar cu o cale lunga in fata, al carui capat nu l-am stabilit inca, iar tot ce stiu este ca imi place sa-l strabat, incercand sa acumulez cat mai multe procedee si tehnici.

Va multumesc ca imi sunteti alaturi in aceasta calatorie; prin comentariile, Like-urile si impresiile voastre ma sustineti si ma incurajati. <3

Paine cu miere si seminte de floarea soarelui

Dupa ce am facut si refacut painea cu cartofi mi-a revenit pofta de paine facuta in casa si, mai ales, de experimentat.
Cum painea este extrem de usor de diversificat, din multimea de variante si adaosuri, pentru astazi am ales semintele de floarea soarelui pentru ca ne plac tuturor din casa si pentru ca ... ei, sincer, aveam multe prin camara, toate in pungulite cumparate cam de multisor si nu stiam cat isi mai pastreaza gustul nealterat.
Alegerea a fost inspirata, chiar mi-a adus un frumos compliment de la Alexandra, care a exclamat incantata "Cine a facut painea asta? Imi place mult de tot!" Yey, fata mea nu are gusturi rele! :)

Prajitura usoara si rapida, cu unt si migdale

O prajitura ideala pentru situatiile in care cineva drag se anunta in vizita, iar timpul nu permite pregatirea unui dulce mai complex. Se pregateste usor, fara a necesita ingrediente greu de procurat si, mai ales, repede, parfumand toata casa pentru primirea invitatilor.

Biscuiti cu miere (de post)

Se apropie sarbatorile de iarna, motiv de mare bucurie pentru toata lumea, dar pana cand sa le gustam cu adevarat, trebuie sa trecem peste cele 40 de zile de post. Pentru acele zile de privatiuni, va propun sa incercati acesti biscuiti extrem de gustosi si va asigur ca nu-i veti simti mai prejos decat pe cei "de dulce", mierea pe care o contin din plin oferindu-le aroma si textura perfecta.

Paine cu cartofi si chimen, neframantata

Nu stiu cu ce sa incep in a lauda aceasta paine minunata: crusta cu adevarat crocanta, miezul aerat, mirosul si gustul de nedescris sau faptul ca este una din acele retete in care aluatul nu trebuie framantat, ci doar amestecat.
Eee, va rog sa nu ma credeti pe cuvant si sa o incercati! Pentru mine este una dintre cele mai gustoase si usoare paini din cate am pregatit si mancat.

Rulada de cacao cu ciocolata si piure de castane

O rulada buna tare, cu blat pufos si crema fina, cu un gust iesit din comun, obtinut prin combinatia fina de ciocolata, piure de castane si frisca. Este prima oara cand gust din piureul de castane si, desi mie imi aducea a crema de nuci, mi-am zis sa o combin si cu ceva ciocolata, in cazul in care noutatea nu ar fi fost pe gustul tuturor. Din fericire nimeni nu a strambat din nas si a mancat cuminte toata portia :).
Ce usurare! Puteam alege sa folosesc o simpla umplutura de crema ganache, dar asa, datorita piureului de castane, alaturarea aromelor a avut ca efect un gust special si surprinzator.

Baigli cu nuca si mac

Era o dimineata racoroasa de toamna, iar Matza mea s-a trezit cu dorinta de cozonac, asa ca, am cotrobait prin camara dupa ultimele urme de nuca si mac, pentru a incerca un produs aflat pe lista de "To do".
Neavand nicio reteta de la care sa pot porni, am inceput cautarile pe net, iar singurul ajutor mi-a venit din partea blogurilor culinare romanesti, motoarele de cautare neavand decat referiri locale la acest subiect. Astfel, din pacate, nu am reusit sa aflu nimic despre originile acestui cozonacel rulat, cu multa umplutura, dar voi mai cauta.
In materie de retete, majoritatea contin untura, ingredient de care nu am cum face rost, asa ca am fost tare fericita cand am gasit-o pe cea a Myrei, in care este folosit uleiul. Alegerea a fost foarte inspirata, cozonaceii au iesit absolut deliciosi, timpul de pregatire a fost mult mai redus decat ma asteptam, comparativ cu cel asociat cozonacului clasic. Cat despre miros, acesta nu poate fi descris cu acuratete, dar m-a impresionat cu intensitatea sa si cu puterea de a trezi in memoria mea amintiri foarte vii legate de sarbatorile de Craciun. Abia astept sa il pregatesc din nou, dar nu cred ca voi avea rabdare inca 2 luni.

Tort "Cap de leu" (crema cappuccino)

Cand este vorba despre zilele aniversare ale copiilor noastrii, dupa tortul 1 trebuie sa urmeze neaparat tortul 2, caci suntem multi si nu ne ajunge o zi sa ne strangem si sa-i sarbatorim.
Ca si in cazul tortului cu Rapunzel, tortul cu leut a fost facut 100% in functie de preferintele Alexandrei, de data aceasta inchipuind animalul sau preferat. De ce leul? Pentru ca Alexutza e fascinata de animalele salbatice puternice, invariabil de cele carnivore, implicit bune alergatoare, iar leul este primul pe lista. Ea l-ar fi vrut pe Simba din "Regele leu", dar puterile mele creatoare nu merg pana acolo si am ales sa merg pe o varianta simpla, pentru obtinerea careia nu sunt necesare cine stie ce instrumente speciale, doar o siringa decoratoare, ceva ciocolata si crema ramasa de la tort. Decoratul propriu-zis a durat putin; m-am strecurat in camera tehnica si l-am compus pe singura suprafata plana din perimetru, masina de spalat. :)
Imi cer scuze ca nu pot atasa poze din timpul prepararii, dar am fost pe repede inainte, l-am facut azi-noapte, dupa ce au plecat invitatii, am culcat copiii si am dereticat putin prin casa, in timp ce pleoapele amenintau a nu se mai opune gravitatiei si sa cada peste ochii mei obositi si dornici de repaus.

Tort "Turnuletul lui Rapunzel"

Iubita mea a facut 6 ani si sunt cea mai mandra mamica de fetita! Pentru aceasta merita sa o sarbatorim cu tot fastul, iar un tort cu noile ei personaje preferate era imperativ necesar. :) In plus, as face orice sa-i intretin fascinatia pentru Rapunzel, fetita cu parul lung, doar datorita ei Alexutza nu mai vrea sa se tunda, iar eu o pot avea purtand codite. :D

Binenteles, tortul trebuia sa spuna o poveste, dar sa fie cat mai usor de realizat, eu fiind prea putin priceputa in tehnica modelarii fondantului. Noroc cu decupatoarele in forma de floricele si litere, care practic au creat tot farmecul rezultatului final. Din motivele aceleasi nepriceperi mentionate anterior, am ales sa cumpar figurine din plastic, astfel incat ele sa arate cat mai fidel cu realitatea cunoscuta de copii si sa poata fi folosite nestingherit si dupa taierea tortului.

Dupa ore de munca, prin cateva floricele pastelate, un rau serpuit,un turn simplist si usor chinuit, am oferit suportul dulce pentru Rapunzel, Flynn Rider zis Gheorghe Papagheorge, zis Ghita si calul ce se crede catel - Maximus, iar copiii s-au bucurat maxim de surpriza oferita si cu greu pastrata. Unde mai pui ca acest tort a fost foarte aproape de a nu fi realizat, caci dis de dimineata, cand cu greu ma urneam sa ma apuc de partea cu fondant, Alexandra a hotarat ca ea vrea sa isi decoreze singura tortul, cu decoratiunile din plastic pastrate de la toate torturile ei, de pe vremea cand mami nu isi prindea urechile in torturi tematice, acoperite cu fondant. Noroc cu Matei, care nu a apreciat ideile surioarei lui, si s-a pus pe un plans cu sughituri, ca el vrea tort facut de mami, ca "Alex nu stie sa faca torturi frumoase". :)

Pana la urma, am lasat lenea si neincrederea deoparte, mi-am suflecat manecile si m-am apucat de framantat, colorat, taiat si modelat, avand in plan a le oferi intai un tort surpriza, pe care apoi sa ii las sa il impunga cu toate cele dorite de Alex. Realitatea a facut ca ceea ce le-am prezentat sa ii fascineze indeajuns incat sa nu isi doreasca decat sa sufle in lumanari, din nou si din nou, apoi sa incerce sa subtilizeze cat mai mult fondant, desi eu le repet mereu ca fondantul este doar de decor si nu e bun de mancat. :D

 

Si-am incalecat pe-o sa, de Maximus binenteles, si v-am spus povestea asa!

Tort patrat, cu cacao si rom

Acesta este unul din cele 2 torturi mereu prezente la petrecerile noastre din familie, un tort de care, la un moment dat, ma saturasem pana peste cap, dar la care am poftit intens zilele acestea, fiindu-mi dor de un tort clasic cu gust de cacao, puternic insiropat si cu straturi multe de crema fina.
Si cum am descoperit ca mi-e tare usor sa ma folosesc de tava mare a cuptorului pentru a coace un singur blat pentru a obtine tortulete micute si patrate, am aplicat din nou aceasta tactica. Imi place mult sa procedez asa, deoarece nu trebuie sa imi mai bat capul cu felierea perfect orizontala, bine proportionata a unui blat gros, in final rezultand un tort perfect dimensionat, de fix 16 portii micute, singura dimensiune acceptabila pentru un desert atat de dulce si satios.

Taitei de casa / Colarezi cu lapte

Sotul meu mi-a mentionat dorinta de a-i pregati un desert indragit, pe care il pregatea bunica sa adeseori, desert pe care eu nu am avut norocul sa il incerc in copilarie.
Pentru a obtine acesti "colarezi" a trebuit sa pregatesc, tot in premiera, taitei de casa, fapt ce m-a bucurat, fiind o noua provocare, ce m-a dus cu gandul la ciorbele cu taitei ale bunicii lui B, una din multele bunatati cu care ne-a rasfatat de-a lungul timpului.
Taiteii au iesit buni, cu o textura mai bogata decat a celor din comert, iar alaturi de laptele aromat cu portocala si vanilie au fost o nebunie.

 

Briose cu dovleac sau cartof dulce

Cartofii dulci i-am incercat prima oara cand Alexutza era piticoata de tot si manca tot felul de piureuri dubios colorate, in incercarea de a trece la o alimentatie solida. Pe atunci nu s-a aratat prea incantata de noul gust, dar acum, cand i-a fost servit sub forma de briose, in combinatie cu scortisoara ei draga, obiectiile nu au fost prezente.
Si daca e sa spun ceva despre aceasta leguma este ca am descoperit-o avand un gust extrem de versatil: cruda seamana foarte tare cu morcovul, iar odata fiarta pare a fi dovleac, prin gust, textura si miros.
Briosele de acest fel sunt foarte potrivite zilelor racoroase de toamna, alaturi de ceai sau cafea, simple sau glazurate cu o crema fina de unt.

Aluat pentru Calzone

La noi in bucatarie s-a mai pregatit pana acum Calzone, dar este prima oara cand pun eu mana sa il formez ... aproape. Am avut noroc sa pot viziona tutoriale, in direct, datorita unei bune si foarte pricepute prietene, asa ca misiunea de astazi nu a fost prea grea, mai ales ca, din nou, am beneficiat de ajutor la taiat si aranjat umpluturile.
Calzonele a fost ingenios introdus in alimentatia copiilor, ca un substitut pentru pizza adultilor, pe care insa copiii refuzau sa o incerce, in special copilul Alexandra, care, presupun ca ati inteles deja, este foooooaaaaarte reticent la alimente noi. Dar calzonelor, sau, cum se exprima ea: "Calzoanelor", nu a putut sa le reziste, lucru imposibil dealtfel, avand in vedere ce miresme emana in momentul in care sunt in ultima etapa a coacerii.
Si uite asa, piticii au ajuns sa manance masline, ciuperci, ardei si porumb, fara sa mai apuce sa le dea deoparte, pe principiul "Ce nu stii, nu poate sa te supere" :D

Tort Krantz

Uffaaaa, ce-am mai lipsit; parca nu imi vine sa cred, s-au facut vreo 3 saptamani! Abia azi, cand m-am pus pe treaba, mi-am dat seama cat de mult mi-a lipsit. Bine ca mi-a trecut :)
Acum sa va spun si ce m-a scos din letargie: in urma cu 9 ani, 2 copii de 21 de ani, fosti colegi de clasa, ce se cunoasteau de 6 si se iubeau declarat de 3, au decis sa isi continue viata nedespartiti, privind amandoi in aceeasi directie, echipati cu multa dragoste si ... inconstienta :)) Acei copii suntem noi, iar tortul ales pentru aceasta ocazie are si el povestea lui, avand la baza prajitura cu care ma rasfata sotul meu, intr-o perioada in care orice femeie merita sa fie tratata astfel (si nu numai), pe cand purtam in burtica primul nostru piticutz. Pe atunci facusem o obsesie pentru acest desert, chiar l-am ales sa ne fie alaturi si sub forma tortului de botez al Alexutzei, dupa care a cazut in dizgratie, pe ideea "ce-i prea mult strica".
L-am regasit dupa 6 ani, la fel de dulce si gustos, replicat atent, dupa ce am degustat intai prajitura stiuta (de la cofetaria Tip Top). Am mers pe ideea prajiturii Krantz din cofetarii, cea cu 3 creme, si sunt tare mandra de rezultat; pentru prima oara, textura cremelor a iesit perfect, iar gustul este delicios. :D

Paine cu gris si ulei de masline

Prin aceasta paine cu gris am descoperit cea mai buna coaja gustata vreodata. La inceput nu am stiut daca se datoreaza grisului sau faptului ca, inainte de coacere, am uns painea cu ulei, dar m-a lamurit Wikipedia: " In bread making, a small proportion of durum semolina added to the usual mix of flour produces a tasty crust." :D Pot sa confirm: aceasta paine are o coaja absolut bestiala, crocanta dar nu tare, acoperind o paine densa si satioasa.

Inghetata cu piersici sau nectarine

Nici vara asta nu am reusit sa o conving pe Alex sa manance piersici sau nectarine, dar cu inghetata asta am facut un pas inainte si am obisnuit-o cu gustul. :) Cel putin asa incerc eu sa ma pacalesc, ea spune ca pentru ea inghetata e buna oricum, important e sa fie rece si dulce, gustul nu conteaza. :))
Ce-i drept, e rece, e dulce, dar in acelasi timp este cremoasa si savuros de fructata.

Colac sarbesc "Pogace"

Sunt fermecata de preparatele cu aspect iesit de comun, iar cand intalnesc ceva nou nu am liniste pana nu il incerc; practic acesta este motivul pentru care blogul se dezvolta. Recunosc, am momente cand imi vine sa il pun pe pauza, dar parca soarta nu ma lasa, punandu-mi inainte idei noi si atragatoare.
La fel s-a intamplat cu aceasta paine sarbeasca, am gasit-o intamplator, m-a intrigat, am cautat sa aflu mai multe despre ea, apoi am descoperit-o in si mai multe variante fascinante. Avand in vedere cat de buna este la gust, cu textura sa pufoasa si aroma asemanatoare cozonacului, nu va dura mult si voi incerca toate modelele existente si poate, voi crea unul propriu :D.
Un amanunt care face aceasta paine si mai placuta este ca, datorita modului de formare, prin suprapunerea painicilor individuale, dupa coacere, acestea se despart cu usurinta, oferind portii bine delimitate, sub forma unor felii, numai bune de tartinat.

"Pogace" sau "pogaca" este termenul folosit pentru a denumi o multitudine de produse de brutarie din zona balcanica, istoria si evolutia lor fiind foarte bine expusa AICI.

Prajitura gen "Kinder Felie cu lapte"

De dragul piticei pofticioase, am preparat una dintre cele mai populare retete din blogosfera culinara, in incercarea de a copia gustul renumitului desert de la Kinder, prajiturica "Felie de lapte". Rezultatul se apropie de textura si aroma originalului, castigand, binenteles, la capitolul ingrediente mai sigure.
Va invit sa il incercati si sa va bucurati de acest desert usor si racoritor.

Paine cu malai, varianta portugheza (Broa)

Dupa Daktyla, painea cu malai greceasca, astazi am preparat Broa, varianta portugheza, din faina alba si malai. Este o paine densa, cu o crusta groasa si crocanta, potrivita deopotriva alaturata unei ciorbe sau tocanite, cat si sub forma de tartina cu unt, unsoare, vinete sau icre.

Baghete si covrigi

Ce e de facut cand sotul are pofta de salata de icre? Paine proaspata! :) Ce bine ca timpul de coacere este scurt, altfel ne-am fi topit pana la delicioasele sandwishuri cu icre si rosii.
Iar daca tot a trebuit sa pun cuptorul la treaba, am incercat reteta si sub forma de covrigi, pufosi in interior, crocanti la exterior.

Inghetata Zabaione (cu vin licoros)

In acest prim weekend din august am fost tare ocupata: ziua de nastere a sorelinei mele, petrecere mare, ocazia de a ma revansa pentru tortul ratat acum 1 an (frisca taiata, tort lipit de forma, aspect sub orice critica). Ce mai tura vura, cu o saptamana inainte de eveniment, am fost intr-un stres maxim cu planurile si aprovizionarea. Apoi am aflat si numarul exact de invitati :D Stiam ca vom fi multi, dar abia cand i-am vazut adunati pe hartie am inteles ce inseamna aproape 30 de participanti.
Pe langa tort, pe asa o vreme caniculara nu putea lipsi inghetata: 2 sortimente, care, in ultimul moment, s-au transformat in 3.
Inghetata Zabaione a fost cel de-al treilea tip de inghetata, adaugat initial pentru o cromatica mai bogata a desertului final, dar fara de care, ulterior, s-a dovedit ca nu ne-ar fi ajuns inghetata la toti.
Si astfel, dupa 1 an de zile in care am tot ferit sticla de Marsala din calea diverselor guri hraparete si am sters-o constant de praf, i-a venit randul. Primii 100ml s-au contopit in crema fina de frisca, puternic aromata cu lamaie; restul trebuie consumati curand, caci, in nestiinta si graba mea, am dat o frumusete de gaura, cu tirbusonul, in dopul cu filet :D

Aceasta inghetata aparte are ca punct de plecare crema Zabaione, un desert italian, facut din galbenusuri, zahar si vin licoros (Marsala, Moscato d'Asti, sau autohtonul Lacrima lui Ovidiu).

Tort aniversar, cu nuca, dulce de leche si mascarpone

M-am bucurat tare mult sa o am pe surioara mea draga alaturi de noi , sa o aniversam impreuna in acest an, si totodata sa am ocazia de a pregati preparatele dulci pentru petrecere. Piesa principala urma sa fie, binenteles, tortul. Stiam cam ce trebuie sa contina, ingredientele principale sunt mereu aceleasi: nuca, nuca in caramel si ciocolata, carora le-am adaugat gustul de caramel din dulce de leche, plus finetea cremei de branza.
Problema a aparut cand am inceput sa masor toate tavile din casa, iar niciuna nu parea a fi indeajuns de mare incat sa gazduiasca un tort pentru aproape 30 de petrecareti, plus eventualele solicitari pentru o a doua portie. Uite asa mi-am cumparat inca o tava dreptunghiulara si a iesit o bunatate de tort pentru 40 de persoane, greu de aproximativ 5kg.

Macarons "Wanna Be"

Ati auzit de "macaron", micutele delicatese frantuzesti? In blogosfera culinara se vorbeste des despre ele, reusita lor fiind greu de atins. Le-am incercat si eu, dar in loc sa creasca, s-au facut una cu tava. Totusi gustul este bun, lucru care ma motiveaza sa le mai dau o sansa ... candva. 
Pana una alta vi le prezint sub aceasta forma, a unor fursecuri crocante la exterior, usor moi in interior, cu puternic gust de migdale, ce merg de minune alaturate unei cesti de ceai neindulcit (pe incercate).

Bezele

Am facut inghetata, am ramas cu albusuri. Previzibil!
In cap imi rasuna provocarea unei prietene dragi: "Eeee, si pe cand niste macaroons?", apoi ma vad cu ochii mintii cum ma fac miiiica miiiica si abia ingaim "Mmmm, nu stiu, nu inca".  Adevarul e ca mititelele astea au formata asa o aura mitica in jurul lor, incat mi-e teama sa le incerc. Prin urmare, am zis sa imi fac intai mana cu niste bezele autohtone, binenteles dupa ce am studiat putin problema.
Pentru reteta m-am oprit iarasi la cea a doamnei Jurcovan, care, nu stiu de ce, imi inspira multa incredere cand vine vorba de "clasici".
Bezelele au iesit bune, si, in urma comparatiei mele obisnuite, cand vine vorba despre reusita unui desert, foarte aproape de cele servite prin cofetarii: dulci sa ti se lipeasca dintii intre ei, uscate bine si parfumate. In rest, mai am de cercetat si incercat; cantitatea de zahar totala imi cam da dureri de cap si, undeva in viitor, vreau sa vad daca nu poate fi micsorata, obtinand rezultate asemanatoare.

Inghetata cremoasa, cu mure

In fiecare an, cam prin aceasta perioada, iesim ades la cures de mure, iar eu raman mereu pe ganduri ce pot sa fac bun din ele. Anul acesta solutia a venit repede si are la baza obsesia copiilor pentru inghetata. Se vrea inghetata? Atunci sa fie cu mure!
Pornind de la reteta de baza, a inghetatei cu vanilie, ne-am delectat cu aceasta inghetata cremoasa, extrem de racoritoare si fructata.
Ce parere aveti despre culoare? Nu-i asa ca este dementiala? Iubesc deserturile colorate de natura.

Compot de mere

Traditia crestina spune ca, incepand cu data de 20 iulie, se pot manca mere din livada, marul fiind copacul iubit de sfantul Ilie. Totodata se crede ca merele mancate dupa aceasta data, in lumea cealalta se vor transforma in aur. :)
La noi in bucatarie, merele ce stateau cazute pe langa pomii din gradina, s-au transformat in compot :D. Desi in anii trecuti am fugit gratios de sarcina aceasta, fiindu-mi groaza de a curata merele mici si batute, anul asta am fost atat de impresionata de rodul bogat al celor 3 merisori, incat vazand merele marisoare cazute pe jos, le-am adunat si pregatit, cu gandul de a-i face sotiorului drag aceasta bucurie indelung refuzata.
Binenteles, surpriza a fost apreciata, dar comentarii tot am primit: "E foarte bun, daaaar pentru data viitoare: mai multa miere, mai putin zahar!" :D
Chiar a fost foarte bun, mai ales cel care a apucat sa stea peste noapte la frigider; rece este absolut divin, aromele de mar si scortisoara fiind potrivite nu numai pentru zilele racoroase, ci si pentru cele caniculare.

 

Prajitura verii (mascarpone, lamaie, fructe de padure, pe blat pufos, cu unt)

Cu toata caldura din vara aceasta, statul in bucatarie, supraveghind cuptorul, nu este unul din lucrurile la care sa ma gandesc cu placere, dar azi este duminica si, ca de obicei, ne strangem gasca mare ... si dornica de bunatati.
Lamaia, fructele de padure, crema de branza, adunate peste blatul pufos, cu unt, impreuna au format un desert extrem de racoritor.  Singurul sau defect este ca a fost prea putin, pentru noi, cei multi.

Limbi de pisica

Unul dintre primele dulciuri pregatite pentru pitici, reluat cu drag, la cererea Alexandrei. Pentru mine au mers foarte bine alaturi de un lapte rece, iar prietena mea mi-a confirmat ca sunt foarte bune si alaturi de o ceasca de cafea. Multumesc, Cristina, pentru cafea, eu sunt in continuare nestiutoare in secretele pregatirii cafelei. :D
In plus, inca un mod dulce de a folosi albusurile ramase fara galbenus :)

Budinca din paine, cu branza ricotta si miere

Un clasic al copilariei noastre si modul ingenios in care parintii foloseau resturile de paine uscata au dat tonul acestui preparat minunat.
Pentru copii, budinca din paine poate tine loc de mic dejun, cina si, mai ales, desert, in functie de cantitatea de miere adaugata, iar daca este compusa intr-o prezentare agreabila, micutii se vor linge pe buzite si sigur vor mai cere o portie.

Nici adultii nu cred ca ar refuza o portie de budinca si vor aprecia amestecul de branza aromata, presata intre cele doua straturi distincte de paine, unul moale si imbibat cu lapte, iar altul crocant, cu puternica aroma de unt.

Briose cu lamaie, din albusuri / Angel cake

Dupa inghetata cu vanilie de zilele trecute, am ramas cu un numar mare de albusuri, care nu mai aveau loc pe langa cele aproape 30 stocate prin congelator si se cereau folosite imediat. Intai m-am gandit sa refac unele din retetele vechi cu albusuri, dar toate mi se pareau complicate pentru o zi atat de torida.
Cautand pe internet, am redescoperit prajitura Angel Cake, renumita pentru textura sa pufoasa si pentru aspectul sau diafan si atat de atragator.

Sandwich-uri cu inghetata de casa, de vanilie

Inevitabilul s-a produs, piticii au descoperit inghetata si rapid au capatat dependenta. Nu e chip sa stie ca exista inghetata in casa si sa nu si-o doreasca. La inceput au degustat inghetata din comert, dar, ca si in cazul altor alimente, lunga lista de ingrediente inscrisa pe ambalaj, m-a convins sa le ofer o alternativa mai sanatoasa.
Prin urmare am apelat la un expert in domeniu, domnul David Lebovitz, care prin cartea sa "The Perfect Scoop" mi-a furnizat ceea ce, ulterior, am descoperit ca este reteta clasica de inghetata cu vanilie. Ca sa va ofer un punct de reper in privinta gustului, se aseamana foarte tare cu parfait-ul de vanilie invelit in staniol si cumparat de la cofetarie, inainte de '89.
Copiii au fost si de aceasta cuceriti, decretand cu incantare "Mami, inghetata ta este mai buna!" :)

Ca sa fiu in intregime sincera in legatura cu aceasta reteta, am pregatit-o de 3 ori in saptamana asta, prima oara mi s-a taiat compozitia, a doua oara a iesit bine, iar a treia oara s-a taiat din nou, dar am refacut-o. Iata cum:

Prajitura cu dulceata de caise

Iata si motivul pentru care am decis sa fac dulceata de caise de zilele trecute: o prajitura super haioasa de la Martha Stewart.
Placut, facut, mancat, placut! O prajitura simpla, aromata si crocanta, datorita adaosului de malai, care totodata se topeste in gura si te face sa mai vrei. Nu trebuie sa o ratati, e mult prea reusita!

Limonada cu lime

Pentru cei care nu v-ati prins deja, cand este vorba de mancare, Alexandra mea este foarte reticenta la lucruri noi si, chiar si acum la aproape 6 ani, cand vrem sa ii introducem un aliment nou, trebuie luata prin invaluire. Cu citricele am avut mult timp o problema, nu vroia deloc sa le incerce si abia la 4 ani a fost convinsa, prin modelul clasic al mofturosilor: "in colectivitate". De atunci bea zilnic o cana plina ochi cu suc de portocale, mandarine si gref; din pacate, fructul ca atare inca il respinge, dar nu-i bai, ajungem noi si acolo. :)
De curand s-a imprietenit cu lamaile, dupa ce, in timpul unei zile calduroase de parc, a ras 2 limonade a cate 500ml fiecare, care defapt imi erau destinate mie. Nu va spun ce incantata am fost, nutrind speranta ca va bea si daca i-o pregatesc acasa. Ca sa fie lucrurile mai sigure, am luat-o de manuta si am mers impreuna la domnul care facea si vindea sucuri de fructe si l-am rugat respectuos sa ne dea reteta. Binenteles, a cascat ochii mari de uimire,  gen "E doar o limonada, doamna, apa, lamaie si zahar!" Dar nu, nu, eu vroiam reteta exacta, asa ca domnul a fost indeajuns de dragut sa pregateasca o limonada cu noi de fata si sa ne si aproximeze cantitatile.
Acum, de fiecare data cand pregatim limonada si avem pe cineva in vizita, Alexandra ii anunta triunfator: "Este foarte buna! Avem reteta de la nenea din parc!"
Va prezint limonada minune, cu mici modificari, in exact forma de prezentare solicitata de Alexandra astazi :D

Dulceata de casa (caise)

Zilele trecute am avut pofta de caise si am plecat de la magazin cu plasa plina. Acasa am descoperit ca era cam plina, abia am reusit sa inghesui toate caisele in frigider, printre alte fructe si legume, puse la pastrare departe de zapuseala de afara.
Am mancat o caisa, am mancat-o si pe a doua si tot asa, pana mi s-a cam taiat de caise, prea cumparasem multe. Cu ocazia asta am observat ca pofta mea de caise e ciclica, apare o data pe an si de fiecare data cumpar prea multe. Anul trecut le-am facut inghetata, asa ca am vrut sa schimb nota si mi-am luat inima in dinti, in intentia de a face dulceata.
Rezultatul uimitor, clar o sa mai fac dulceturi. Ma temeam ca voi sta cu orele langa oala, ca va trebui sa amestec non-stop si ca ma voi scurge pe langa aragaz de caldura. Surpriza! Intr-o ora totul era gata, am amestecat scurt de maxim 10 ori si ... padabim-padabum ... am facut primele 4 borcane de dulceata, o nebunie aromata si dulce!

Ce sa faci cu albusurile ramase nefolosite

Cand gateam, se intampla ades sa am nevoie doar de o anumita parte a oului, de cele mai multe ori foloseam galbenusul, iar albusul ramas nu ma induram sa il arunc. Dar ce sa fac cu el? Jur, ca atunci cand eram neexperimentata in ale gatitului, parca nu stiam sa imi folosesc capul pentru a gasi solutii in acea directie, nu aveam deloc incredere in mine si a fost nevoie sa primesc solutia dintr-o carte, binecunoscuta carte de bucate a Silviei Jurcovan. Odata descoperita solutia, am realizat rusinata ca era la mintea cocosului, dar, tot e bine, zicala "Omul cat traieste invata" se aplica oricarui domeniu.
Solutia este simpla: congelarea.

Ecler clasic, umplut cu multa crema pasticcera

Multumita rudelor care locuiesc la tara, vara primim tot felul de produse alimentare naturale, printre care mult lapte si multe oua. De fiecare data cand primim cadou cate un pachet de acest gen incep sa ma gandesc in ce sa le includ ca sa nu ajunga a se strica prin frigider.
Prima varianta este orezul cu lapte, apoi crema de zahar ars si gata, le-am venit de hac. Numai ca de data asta m-a luat pe nepregatite, frigiderul era deja ocupat cu 20 de oua si vreo 4 litri de lapte, consumul prevazut pe o saptamana.
Ce sa fac cu 40 de oua si 4 litri de lapte? Evident, laptele trebuia consumat primul, asa ca 2 litri s-au dus in orezul cu lapte, din care am mancat 3 zile (si copiii tot nu s-au saturat). Ma simt ca in filmul acela cu "10 negri mititei", am mereu in cap o numaratoare inversa ... a oualelor si a litrilor de lapte.
Ce sa mai fac sa consum multe oua si mult lapte? Eclere cu multa crema pasticcera, adica reteta de care ma feresc de obicei, pe motiv de "ooof, prea multe oua". De data asta a fost perfecta, a mers atat de bine incat am facut-o in doua zile consecutive, sa ne saturam de eclere! Le-am mancat intr-o gramada de variante: calde, reci, goale, pline de crema, cu glazura, fara glazura, au fost delicioase. :
Acuma spuneti si voi, nu-i asa ca arata intr-un mare fel?
Va invit sa incercati aceste eclere si sa lasati deoparte teama de a pregati aluat oparit. Daca respectati indicatiile, reusita este garantata. Zilele acestea am pregatit 3 tavi de eclere, in 2 transe si este prima oara cand imi ies toate perfect. Succes!

Entremet cu ganache, martipan si crema mascarpone cu lamaie

Entremet, genoise, joconde, ganache ... termeni pretiosi intalniti prin diverse emisiuni culinare, despre care pana nu demult nici nu aveam habar, dar cu care m-am familiarizat treptat. :) Din fericire pregatirea lor nu este una complicata, iar rezultatele sunt pe masura denumirilor sofisticate.
Simplu, simplu, dar cand mi-am pus in cap sa incerc acest tort entremet, nu aveam habar cat timp imi va lua pregatirea a 2 tipuri de blat si a 4 straturi de umpluri, in paralel cu treburile obisnuite ale casei, dar experienta a fost una educativa si placuta, ce a meritat tot efortul.
Tortul a iesit exceptional, un colaj de texturi si arome, fiecare strat aducand cu el perceptii surpriza, asemeni unui platou cu prajituri asortate, precum cele servite la petrecerile aniversare, de unde si ideea. :)
La multi ani, Misule! Sa te gandesti ce tort vrei pentru aniversarea numarul 30! :)