Prajitura cu dulce de leche si nuci caramelizate

La cererea uneia dintre cele mai mari fane si "comentatoare" ale blogului, reeditand usor Prajitura cu nuca si crema de lapte condensat, va prezint aceasta prajitura extrem de dulce si caramelizata, moale, cremoasa, acoperita cu irezistibile bucati de crantz ... o experienta savuroasa, prin complexitatea sa.

Fundite cu scortisoara

M-au atras prin multitudinea de straturi si modul usor de preparare. Sunt ideale pentru a fi consumate alaturi de o cana de lapte cu cacao, ceai sau cafea, dupa preferinte :)

Tort cu trenulet

Incurajata de rezultatul tortului cu Fulger, duminica dimineata am pregatit tortul cu trenulet si trei vagoane.

Pornind de la prajitura "Noapte si Zi", careia i-am adaugat inca un blat, am obtinut un tort dreptunghiular, gata de a fi acoperit cu fondant.
Stiind ca nu ma descurc prea bine cu modelajul, in special cel cu multe detalii, si avand ajutorul unui tutorial foarte util si explicit, gasit pe net (AICI), am reusit sa sadisfac cu brio si a doua cerinta a piticutului meu drag.
Din pacate, de data aceasta nu am mai avut timp decat pentru poza finala, dar, din fericire pentru cei ce vor sa incerce acest tort, tutorialul de la Cake Journal explica si arata tot ce este nevoie.

Tort Fulger Mcqueen

S-a nascut un obicei, fiecare aniversare sau onomastica a copiilor se lasa cu cate o petrecere ce tine doua zile, fiecare zi cu invitatii si tortul ei.
Odata cu apropierea implinirii celor 3 anisori, mezinul Matei a devenit din ce in ce mai stapan pe el si pe dorintele sale, asa cum este si normal. Daca anul trecut am experimentat prima oara decoratiunile din fondant, cu tema aleasa de mami, anul acesta, dorintele au fost clare, exprimate lamurit si sustinute in mod repetat: "sambata tort cu Fulger, duminica tort cu trenulet". :D
Grea misiune!!! Torturile din fondant nu sunt lucru usor, iti trebuie dexteritate, pricepere, stapanirea anumitor reguli, dar mai ales talent. Binenteles, increderea in sine este un mare plus, iar la mine, in acest domeniu prea putin cunoscut, lipsa acesteia mi-a asigurat cateva nopti nedormite spre finalul acestei saptamani.
Nu vroiam sa-mi dezamagesc puiul si, mizand pe faptul ca, atata timp cat in ochii sai torturile vor semana cat de cat cu dorintele sale, el va fi multumit, sambata dimineata (dupa ce am dormit cu masinuta Fulger langa perna) m-am hotarat sa-mi infrunt prima temere si cea mai dificila.
Rezultatul a fost peste asteptari, mai ales tinand cont si de timpul scurt, alocat pentru decorarea fiecarui tort.

Desert cu ciocolata si migdale

Bogdan, ieri: "Faci tort de care vreau eu?"
Eu: "Nu, nu fac amandina decat saptamana viitoare, ti-am tot spus." (eram bitchy, ma suparase de dimineata :p)
El: "Nu amandina, dinala la care ti-am lasat o carte dinaia de-a ta, deschisa."
Eu: "Ce carte?"
Si imi arata ca, intr-adevar, lasase deschis un numar din "Delicii in bucatarie" de la Adevarul, lucru pe care eu nu l-as fi observat in veci, ca fiind un apropo catre mine, deoarece am mereu carti cu retete lasate deschise, pe care copiii le rasfoiesc cum le vine.
Eu: "Pai asta nu e tort, nu are crema; esti sigur ca il vrei pe asta?"
El, ca un copil in fata galantarului unei cofetarii: "Daaaaa, il vreau pe asta, pe asta. Mi-l faaaaci?"

Si l-am facut. Nu e chiar tort, e mai mult un chec, dar dintr-un blat mai aerat si nu asa uscat, cu muuuulta ciocolata, imbracat in ciocolata ... aduce mai mult a prajitura. Nu are gusturi rele sotiorul meu, l-am savurat cu totii cu mare placere si fara resentimente, chiar daca am bagat o gramada de ciocolata in el (vreo 3 bucati).

Pseudo-napolitane glazurate

Din nou fac dulciuri in functie de ce imi expira prin casa :) De data aceasta, ingredientele principale au fost untul si doua foi de napolitana, rupte ca vai de ele, pe care nu le-am mai putut suprapune, asa ca le-am zdrobit, amestecat si glazurat.
A iesit un fel de prajituro-napolitana, in care gustul napolitanelor si cel de cacao se impletesc armonios, intr-o textura neasteptata.

Pandispan si crema cu mandarine

M-a prins weekendul fara prea multa branza in frigider si, din pacate, mi-am dat seama dupa ce facusem deja blatul prajiturii. Prin urmare, m-am abatut de la planul initial, am sectionat blatul pe verticala (nu pe orizontala) si, desi raportul blat/crema a fost in defavoarea celei din urma, pufosenia blatului a ascuns acest posibil neajuns.
Crema fiind destul de moale  m-a fortat sa improvizez putin si, folosind un sistem de blocaje ce a inclus multa folie transparenta, un tocator, o conserva si cativa clesti de rufe, am reusit sa tin crema sa nu se scurga toata de pe blat, cel putin pana a stat o ora la frigider si a apucat gelatina sa o intareasca nitelus.
In concluzie, daca va hotarati sa incercati prajitura si vreti sa obtineti acelasi raport blat/crema ... dublati cantitatile date aici, iar daca vreti un blat de 2 ori mai subtire, dublati doar cantitatea umpluturii si taiati blatul orizontal. Sunt curioasa, cine se incumeta? :D

Budinca din paste si branza dulce

Nu este o reteta spectaculoasa, nici pozele nu mi-au iesit multumitor, dar este o reteta draga mie, una dintre mancarurile pe care ma bucuram atunci cand mama ni le servea. Reteta copilariei mele era o combinatie intre cina si desert, branza dulce si sarata amestecate, acoperite cu un strat gros de zahar, pe care il puteam consuma si apoi completa, dupa pofta inimii. :D
Eu am refacut reteta cu branza dulce, vanilie si un minim de zahar, cat sa le trezesc piticilor interesul; la urmatoarele preparari, probabil ca voi inlocui zaharul cu miere.
Si, da, au papat tot, le-a placut mult, pe Matei nici nu a fost nevoie sa il ajut sa manance, a preferat sa o faca singur ... face progrese, vrea sa fie pregatit pentru gradi. :)

Prajitura cu mac si crema mascarpone, cu lamaie

Am o placere deosebita sa pastrez albusurile de la alte preparate, sa le congelez, apoi sa gasesc retete in care le pot folosi. Aceasta prajitura, un fel de Tosca modificata, mi-a oferit ocazia sa fac putin loc in congelator, sa folosesc branza ramasa prin frigider (2 cutii mascarpone si o cutie branza grasa de vaci), dar si sa incerc blatul cu mac la care poftesc demult. Combinatia de texturi a acestei prajituri este surprinzatoare, e placut cum crema acrisoara se topeste in gura, ca apoi sa crontani cu spor semintele de mac. Binenteles, stresul potentialului mac ramas intre dinti are si el farmecul sau :D

Tort cu inimioare

Dupa o saptamana de pauza culinara, de dimineata m-am trezit cu o dorinta clara si parca demult uitata: voi face tort! Am promis tort, se doreste tort, voi face tort! L-am visat, stiu exact cum va fi ... plin de dragoste si inimioare, pentru puiul meu, puiutii nostri si oricine o sa ni se alature.
Si daca tot nu am mai facut duciuri de o saptamana, acest tort trebuia sa fie special si o ocazie in plus sa incerc ceva nou: blat Joconde, un biscuite pufos, cu faina de migdale.  Cat despre crema, pentru ca nu am putut decat gusta ultima prajitura, am refacut crema cu ciocolata si am regasit-o la fel de fina pe cat mi-o aminteam. Acum am avut ocazia sa o gust mai bine si nu-mi mai pare ca aduce a nuga, ci a mousse. Trebuie neaparat sa fac si nuga, asa voi sti exact cu ce seamana mai tare. :p
Pe langa gustul delicios, aceasta crema, impreuna cu blatul Joconde, sunt o solutie foarte buna a folosi albusurile congelate, ramase nefolosite de la alte preparate.

Prajitura Napoleon, cu crema fina de ciocolata alba

Au trecut luni de cand mi-am propus sa fac primul meu cremsnit, dar ma temeam prea tare de prepararea cremei de lapte, asa ca il tot amanam. La un moment dat, am cumparat si foile, dar si ele au stat ceva timp neatinse in camara. Apoi, fara sa realizez despre ce este vorba, am si pregatit mult temuta crema, pentru un alt preparat.
Ieri, in timp ce eram intr-un mare blocaj si nu ma hotaram ce sa pregatesc, intru in camara, ma uit la rafturi precum matza in calendar si imi pica ochii pe foile de cremsnit, apoi pe termenul de expirare ... hait, expirau in februarie 2012. :D Hotararea era luata: cremsnit sa fie!
Hmmm! Cremsnit? Mmm, mai bine sa fie sub forma de prajitura Napoleon, adica ceva similar, dar cu o crema mai speciala, pe care o gasisem eu demuuuult intr-o carte, si glazurata cu roz, asa cum am vazut candva pe undeva.
Si au iesit niste bijuterii de prajituri, cu o crema fina ca niciuna de pana acum, de consistenta nuga-ului moale, dar mai cremoasa, plus putina apa de trandafiri (regasita tot in timpul periplului prin camara). Este clar cea mai girly-girly prajitura ... ever!

Biscuiti inimioare

Pentru acea sarbatoare care prinde radacini din ce in ce mai puternice pe taramurile noastre, copiii au format si decorat inimioare dulci, iar mami mai mult a stat si a supravegheat consumul de zahar pe gura de pitic. S-au distrat, au incercat sa deguste din toate (zahar, aluat, glazura, bombonele), paziti din umbra de ochiul din ceafa al lui mami, pe care inca nu sunt foarte convinsi ca nu il am, iar eu continui sa-i tin sub control cu aceasta poveste. :))
Piticii au fost foarte mirati sa vada ca am folosit glazura si foarte reticenti atunci cand le-am dat voie sa o si manance. De ce? Inca sunt dispusi sa inteleaga si sa respecte faptul ca alimentele colorate nu sunt sanatoase. Totusi,  i-am lasat linistita sa manance biscuitii glazurati, deoarece frumoasa culoare rozalie provine dintr-o simpla lingura de compot de visine. :D
Sa fiti iubiti!