Cozonac din aluat cu unt si umplutura de nuca

Iata-ma incercand cozonacul clasic si ce reteta este mai buna decat cea a caror rezultate delicioase le cunosti de mic, cea plina de incarcatura emotionala, caci este o mostenire de familie si, nu in ultimul rand, cea care stii sigur ca nu va da gres.
Spre usurarea mea, pregatirea a fost usoara, iar rezultatul de toata lauda, motiv pentru care, pe viitor, la orice sarbatoare, cozonacul acesta nu va mai lipsi din casa noastra, copiii solicitandu-l la micul dejun, alaturi de o cana cu lapte caldut, timp de aproape o saptamana (cat sa coc 2 transe a cate 2).
Va invit sa incercati si reteta mamei mele, in speranta ca veti gasi cozonacii la fel de pufosi, aromati si parfumati, pe cat ii consider eu.

Tort cu 3 feluri de ciocolata

Un clasic de mult vizat, dar caruia numai o zi aniversara si o vreme friguroasa ii puteau potenta impactul. Pentru cei ce iubesc ciocolata, acest tort este un vis implinit, aducand in atentie, cu fiecare strat, o noua aroma alaturata celui mai savuros ingredient; si astfel, fiecare lingurita te poarta prin lumea delicata a ciocolatei albe imbogatita cu lichior de oua, prin cea matasoasa a ciocolatei cu lapte, culminand cu cea usor aspra, dar ferma, a ciocolatei amarui cu aroma de rom, pastrand pentru final pandispanul aerat si plin de cacao.
Un tort spectaculos, servit la ocazii speciale, numai bun pentru apropiatele sarbatori de iarna.

Tort cupola

An de an, undeva intre 10 si 12, iubirea vietii mele imi prezinta idealul sau pentru o zi aniversara: nimeni sa nu sune pentru urari, niciun cadou sa nu fie cumparat, nicio petrecere si, mai nou, chec cu vin in loc de tort. Mda, pentru o persoana innebunita dupa aniversari, scenariul acesta este imposibil de abordat, oricat de mult tin la sotul meu si la dorintele sale.
Prin urmare, si anul acesta, a avut parte de urari, cadouri si, binenteles, tort. Si ce mai tort! O minunatie cu pandispan pufos de vanilie, crema de cacao cu rom si nuci bine coapte, echilibrata de crema cu lapte si mascarpone, plus doua straturi de quinoa.  Daca asta nu e dragoste, atunci nu stiu ce e?! :))

Mascote si mini mascote, cu nuci coapte

Surpriza! Mi-am pus in gand sa deschid propria cofetarie online. Proiectul este in lucru de ceva timp, lista de produse este in formare, site-ul inca asteapta sa primeasca un nume, dar un lucru este sigur: mascotele acestea se vor afla in oferta finala.
Fie ele mari, mici sau in forma de inimioare, cu siguranta vor fi preferatele multora, asa cum si pe noi ne-au castigat iremediabil crema fina cu cacao si bucatele de nuci coapte, in coaja de ciocolata amaruie. Cine vrea sa faca prima comanda?

PS: Multumesc mami pentru reteta :*

Turta dulce glazurata

Pana nu demult, dulcele meu preferat de Craciun era cozonacul, caruia, de un an doi, i s-a alaturat turta dulce. Schimbarea a survenit dupa ce am mancat niste turta dulce buna de tot, dinacelea in forme, glazurate pe dos si cu bombonele deasupra, o bunatate! De atunci, in apropierea Craciunului, gandul meu zboara la pungile acelea mari, pline cu minunatii aromate, glazurate in culori, care iti fura ochiul.
Anul trecut eram cat pe ce sa imi infig mainile intr-o astfel de punga, cand mi-am adus aminte ca, la vederea ei, copiii vor face la fel si asta nu e bine. Chiar daca la mine nu aplic mereu aceeasi regula, pe ei incerc sa ii tin departe de dulciurile din comert, cat de mult mai pot, asa ca am pornit in cautarea retetei care sa copieze cat mai bine gustul dorit. Astfel, in vederea proiectului meu ambitios, am tot citit ingredientele de pe toate pungile cu turta dulce pe care mi-au cazut ochii, am studiat retetele de pe net, pana cand am aflat ca secretul sta in folosirea bicarbonatului de amoniu si a mixului de condimente.
Rezultatul este uimitor, copiii nu se mai satura de turta mea dulce si ii atribuie numai calificative de la excelent in sus, concretizate in "Mami, turta asta dulce e mult mai buna decat cea din parc!" Yey, for mami!