Baigli cu nuca si mac

Era o dimineata racoroasa de toamna, iar Matza mea s-a trezit cu dorinta de cozonac, asa ca, am cotrobait prin camara dupa ultimele urme de nuca si mac, pentru a incerca un produs aflat pe lista de "To do".
Neavand nicio reteta de la care sa pot porni, am inceput cautarile pe net, iar singurul ajutor mi-a venit din partea blogurilor culinare romanesti, motoarele de cautare neavand decat referiri locale la acest subiect. Astfel, din pacate, nu am reusit sa aflu nimic despre originile acestui cozonacel rulat, cu multa umplutura, dar voi mai cauta.
In materie de retete, majoritatea contin untura, ingredient de care nu am cum face rost, asa ca am fost tare fericita cand am gasit-o pe cea a Myrei, in care este folosit uleiul. Alegerea a fost foarte inspirata, cozonaceii au iesit absolut deliciosi, timpul de pregatire a fost mult mai redus decat ma asteptam, comparativ cu cel asociat cozonacului clasic. Cat despre miros, acesta nu poate fi descris cu acuratete, dar m-a impresionat cu intensitatea sa si cu puterea de a trezi in memoria mea amintiri foarte vii legate de sarbatorile de Craciun. Abia astept sa il pregatesc din nou, dar nu cred ca voi avea rabdare inca 2 luni.

Tort "Cap de leu" (crema cappuccino)

Cand este vorba despre zilele aniversare ale copiilor noastrii, dupa tortul 1 trebuie sa urmeze neaparat tortul 2, caci suntem multi si nu ne ajunge o zi sa ne strangem si sa-i sarbatorim.
Ca si in cazul tortului cu Rapunzel, tortul cu leut a fost facut 100% in functie de preferintele Alexandrei, de data aceasta inchipuind animalul sau preferat. De ce leul? Pentru ca Alexutza e fascinata de animalele salbatice puternice, invariabil de cele carnivore, implicit bune alergatoare, iar leul este primul pe lista. Ea l-ar fi vrut pe Simba din "Regele leu", dar puterile mele creatoare nu merg pana acolo si am ales sa merg pe o varianta simpla, pentru obtinerea careia nu sunt necesare cine stie ce instrumente speciale, doar o siringa decoratoare, ceva ciocolata si crema ramasa de la tort. Decoratul propriu-zis a durat putin; m-am strecurat in camera tehnica si l-am compus pe singura suprafata plana din perimetru, masina de spalat. :)
Imi cer scuze ca nu pot atasa poze din timpul prepararii, dar am fost pe repede inainte, l-am facut azi-noapte, dupa ce au plecat invitatii, am culcat copiii si am dereticat putin prin casa, in timp ce pleoapele amenintau a nu se mai opune gravitatiei si sa cada peste ochii mei obositi si dornici de repaus.

Tort "Turnuletul lui Rapunzel"

Iubita mea a facut 6 ani si sunt cea mai mandra mamica de fetita! Pentru aceasta merita sa o sarbatorim cu tot fastul, iar un tort cu noile ei personaje preferate era imperativ necesar. :) In plus, as face orice sa-i intretin fascinatia pentru Rapunzel, fetita cu parul lung, doar datorita ei Alexutza nu mai vrea sa se tunda, iar eu o pot avea purtand codite. :D

Binenteles, tortul trebuia sa spuna o poveste, dar sa fie cat mai usor de realizat, eu fiind prea putin priceputa in tehnica modelarii fondantului. Noroc cu decupatoarele in forma de floricele si litere, care practic au creat tot farmecul rezultatului final. Din motivele aceleasi nepriceperi mentionate anterior, am ales sa cumpar figurine din plastic, astfel incat ele sa arate cat mai fidel cu realitatea cunoscuta de copii si sa poata fi folosite nestingherit si dupa taierea tortului.

Dupa ore de munca, prin cateva floricele pastelate, un rau serpuit,un turn simplist si usor chinuit, am oferit suportul dulce pentru Rapunzel, Flynn Rider zis Gheorghe Papagheorge, zis Ghita si calul ce se crede catel - Maximus, iar copiii s-au bucurat maxim de surpriza oferita si cu greu pastrata. Unde mai pui ca acest tort a fost foarte aproape de a nu fi realizat, caci dis de dimineata, cand cu greu ma urneam sa ma apuc de partea cu fondant, Alexandra a hotarat ca ea vrea sa isi decoreze singura tortul, cu decoratiunile din plastic pastrate de la toate torturile ei, de pe vremea cand mami nu isi prindea urechile in torturi tematice, acoperite cu fondant. Noroc cu Matei, care nu a apreciat ideile surioarei lui, si s-a pus pe un plans cu sughituri, ca el vrea tort facut de mami, ca "Alex nu stie sa faca torturi frumoase". :)

Pana la urma, am lasat lenea si neincrederea deoparte, mi-am suflecat manecile si m-am apucat de framantat, colorat, taiat si modelat, avand in plan a le oferi intai un tort surpriza, pe care apoi sa ii las sa il impunga cu toate cele dorite de Alex. Realitatea a facut ca ceea ce le-am prezentat sa ii fascineze indeajuns incat sa nu isi doreasca decat sa sufle in lumanari, din nou si din nou, apoi sa incerce sa subtilizeze cat mai mult fondant, desi eu le repet mereu ca fondantul este doar de decor si nu e bun de mancat. :D

 

Si-am incalecat pe-o sa, de Maximus binenteles, si v-am spus povestea asa!

Tort patrat, cu cacao si rom

Acesta este unul din cele 2 torturi mereu prezente la petrecerile noastre din familie, un tort de care, la un moment dat, ma saturasem pana peste cap, dar la care am poftit intens zilele acestea, fiindu-mi dor de un tort clasic cu gust de cacao, puternic insiropat si cu straturi multe de crema fina.
Si cum am descoperit ca mi-e tare usor sa ma folosesc de tava mare a cuptorului pentru a coace un singur blat pentru a obtine tortulete micute si patrate, am aplicat din nou aceasta tactica. Imi place mult sa procedez asa, deoarece nu trebuie sa imi mai bat capul cu felierea perfect orizontala, bine proportionata a unui blat gros, in final rezultand un tort perfect dimensionat, de fix 16 portii micute, singura dimensiune acceptabila pentru un desert atat de dulce si satios.