Baclava turceasca (de post)

Urmatoarea pe lista dorintelor exprimate de membrii de seama ai familiei: Baclava!!! Da sa fie dinaia buuuuuna, cu multa miere si nuca, cum mai avem uneori norocul sa cumparam pe la targurile cu de-ale gurii. Mi-am asumat provocarea si am inceput cercetarile, in cautarea unei retete cat mai aproape de cea originala. Astfel am dat peste aceste filmulete ( de la 1 la 5) extrem de graitoare asupra procesului de pregatire al foilor subtiri cat sa citesti ziarul prin ele, apoi al modului de suprapunere si intercalare al celor cateva ingrediente de baza ce impreuna formeaza un desert irezistibil de dulce.
Baclavaua rezultata este delicioasa, desi am pregatit-o in cantitate mare, o tava de cuptor s-a topit in nici 3 zile, a primit laude din toate partile, asa ca pot sa o transmit mai departe, iar voi sa o incercati cu incredere. Inainte de a incepe incarcati-va cu rabdare, atat pentru pregatire cat si pentru asteptare, caci procesul este de durata, chiar daca foile sunt gata facute, la care se adauga si timpul in care prajitura trebuie lasata sa traga siropul.
Iar daca v-ati hotarat sa o incercati, lasati-o pentru weekend sau intalnirile cu familia/prietenii ... pe cat este de buna, pe atat este de plina de calorii, asa ca musai trebuie impartita! :)

Si cum suntem inca in postul Pastelui, inlocuind untul cu margarina, baclavaua poate fi si de post, o singura bucatica sadisfacand rapid nevoia de dulce.

Cozonac Kringel cu Nutella si alune

De cand imi incep diminetile savurand cate o cafea cu lapte am observat ca tare bine ii merge alaturi si un dulce pufos, iar cozonacul este de-a dreptul perfect pentru asta. Asa ca nu am mai avut rabdare pana la Paste si am pregatit in avans cozonacul menit acestei ocazii, iar rezultatul a fost spectaculos. Pentru aluat am modificat putin reteta mamei, punand mai mult ou in compozitie, iar pentru umplutura am folosit delicioasa Nutella, direct din borcan, fara alte adaosuri. Aluatul a iesit si mai aerat, iar crema s-a regasit in fiecare imbucatura, datorita rasucelii si impletirii folosite. Aaaa, iar alunele coapte de deasupra nu trebuie sa lipseasca!
De obicei, din lipsa de timp, postez retetele menite unei ocazii anume dupa ce aceasta a trecut, dar de data aceasta sper ca v-am oferit destule motive sa pregatiti acest cozonac pentru Pastele ce vine. V-am pupacit!

Torta Caprese

Reteta am gasit-o intamplator, pe cand cautam un cozonac, dar pentru ca mi-a placut grozav aspectul si ma scapa de mare parte din stocul de migdale am zis sa o incerc.
Desi familia ar fi preferat ceva cu crema si au fost persoane care au cam strambat din nas la vederea rezultatului, ridicand comentarii gen "Asa ... si? Ce mai pui pe ea? Cum adica doar cacao? Crema n-are? Hmmm ...", pana la urma au fost cuceriti si au clasat reteta printre cele ce trebuie refacute.
Ca sa va faceti o idee, este o prajitura extrem de cremoasa, desi nu are crema, asemanatoare cu negresa, dar fara textura uscata a acesteia, cu puternic gust de ciocolata amaruie.
In plus, neavand faina este o reteta grozava pentru cei cu intoleranta la gluten. Asa ca, traiasca greselile, caci fara acel bucatar din insula Capri care, prin 1920, a uitat sa adauge faina intr-una din retetele sale, poate aceasta minunatie de prajitura nu ar fi fost descoperita :) Ar fi fost pacat!

Tiramisu clasic

Am fost tentata sa pregatesc acest desert in multe ocazii, de doua ori chiar am facut-o, dar nu am reusit sa surprind acea bucatica perfecta, care sa incante si ochiul, nu numai gura. In capul meu, Tiramisu trebuie sa fie sub forma unui paralalelipiped dreptunghic, in care crema sa nu se confunde cu stratul de piscoturi perfect aliniate, dar , in primele dati, nu a fost sa fie :(
Este greu de numarat de cate ori am cumparat mascarpone cu gandul la Tiramisu, de cate ori m-am trezit cu mult mascarpone in frigider gata sa expire si totusi am optat pentru alta reteta. Clar, Tiramisu era o provocare pe care nu ma simteam pregatita sa o atac, numai si numai din cauza aspectului.
Chiar si de data aceasta, studiind diverse retete, mi-a fost greu sa inteleg cum, numai din oua batute si mascarpone, la care apoi mai adaugi lichid, poti obtine o crema tapana si in acelasi timp extrem de aerata, asemeni unui norisor.

Pentru cei care, asemeni mie, nu au facut legatura, probabil din cauza pronuntiei eronate pe care o tot auzim, traducerea lui Tiramisu este "trage-ma /ia-ma in sus". Judecand dupa aceasta traducere si dupa rezultatul retetei incercate, denumirea este data de textura prajiturii, caci, cum necum, crema este toata numai bule de aer, iar fiecare bucatica se topeste in gura, lasand in amintire numai o aroma delicata de cafea si vin Marsala (ultimii 100ml dintr-o pretioasa sticla de vin adus din unica mea calatorie in Italia).
Daca e sa declar secretul unui Tiramisu reusit, acesta este in primul rand rabdarea (apoi folosirea unor ingrediente de calitate). Este nevoie de rabdare in a bate ouale pe indelete, pana la consistenta perfecta, apoi in a incorpora branza strop cu strop si, cel mai important, in a avea destul autocontrol in a nu atinge prajitura inainte de trecerea timpului recomandat. Fiti rabdatori si veti avea propriul norisor care sa va traga in sus :)